187.372 este numărul copiilor care s-au născut în anul 2015 în România. Pare o cifră impresionantă, însă, comparată cu cele din anii precedenţi, conduce la o întrebare simplă: „De ce nu mai fac românii copii?”
Dacă în 1991, în ţara noastră se năşteau peste 275.000 de copii, numărul lor a început să scadă treptat, astfel că în ultimii ani asistăm la tot mai puţini nou-născuţi care vin pe lume în România, potrivit datelor furnizate de Institutul Naţional de Statistică.
Cum s-a ajuns aici?
„Omenirea s-a schimbat mult în epoca contemporană. Odată cu creşterea economică, se schimbă valorile oamenilor. Apare diversificarea referinţelor, un accent pus pe dezvoltare individuală, pe satisfacerea unor nevoi de cunoaştere, pe leisure, pe calitatea vieţii, pe a creşte copiii altfel, într-un mediu mai prietenos, mai puţin supus constrângerilor unor interacţiuni limitate”, a explicat pentru Gândul sociologul Bogdan Voicu. Dezvoltarea societăţii şi schimbarea valorilor sale pare să-şi fi lăsat amprenta şi asupra evoluţiei populaţiei în unele ţări, acesta fiind şi cazul României.
Datele Institutului Naţional de Statistică arată că în ultimii 25 de ani, România a cunoscut o tendinţă negativă în ceea ce priveşte numărul de naşteri. De la 275.275 de nou-născuţi în 1991, în mai puin de 10 ani, numărul a scăzut cu peste 40.000, având în vedere că în 2000, numărul nou-născuţilor ajungea la 234.521. La 15 ani de atunci, ţara noastră înregistrează cifra minimă din ultimii 25 de ani. În 2015, în România, s-au născut doar 187.372 de copii.
Potrivit sociologilor, schimbările care au marcat lumea contemporană ar explica acest fenomen. De ce nu mai fac românii copii? În ultimul deceniu, valorile la care se raportează noile generaţii s-au schimbat şi acum accentul este pus pe dezvoltarea individuală, pe educaţie, carieră şi pe o calitate a vieţii cât mai satisfăcătoare.
Timpul devine, astfel, o piedică în procesul de întinerire a populaţiei României. „E nevoie de timp petrecut în educaţie, asistând la aceeaşi creştere a anilor petrecuţi la şcoală pe care am observat-o la generalizarea studiilor gimnaziale, apoi la generalizarea celor secundare, iar acum mergem spre generalizarea celor terţiare. E nevoie de timp pentru a călători prin lume şi a învăţa de la ea, pentru a merge la locul de muncă, pentru a te muta de colo-acolo, pentru a decide care este partenerul cu care doreşti să fii cu adevărat alături pentru restul vieţii sau măcar pentru o parte a acesteia”, susţine Bogdan Voicu.
Sociologul pune scăderea drastică a numărului de copii născuţi anual în România pe seama faptului că, din cauza regimului politic, ţara noastră a întârziat să se alinieze la acest trend dat de schimbările sociale şi existent deja în multe ţări din Europa. Politica demografică iniţiată de Nicolae Ceauşescu presupunea naşterea cât mai multor copii, astfel că, în România, numărul de nou-născuţi a început să scadă odată cu căderea regimului comunist. „Odată dispărute dorinţele megalomane ale liderului comunist, România cunoaşte o scădere masivă a numărului de nou născuţi. În 1991, volumul acestora constituie aproximativ 60% din cel al nou născuţilor din 1989 (acele fete născute după 1991 sunt mamele de azi, de aici şi scăderea numărului de nou născuţi care se vede în statistici). Fertilitatea (definită drept nou născuţi vii raportat la femei de vârstă fertilă) scade în prima parte a anilor 1990 sub cea europeană, fiind practic egală cu cea din Bulgaria.”, explică Bogdan Voicu.
