Miercuri dimineaţa, Cristian Popescu Piedone, preşedintele ANPC, un fel de buricul pământului, a aflat, la sediul Poliţiei Bragadiru, obligaţiile pe care le are de îndeplinit, în cadrul controlului judiciar instituit împotriva lui. Nu sunt multe exigenţe, dar sunt ferme. Pe deasupra, va fi suspendat din funcţia deţinută, întrucât nu mai are dreptul de a-şi exercita atribuţiile de control. El este acuzat că l-a avertizat pe reprezentantul Hotelului Internaţional din Sinaia cu privire la un control ANPC care urma să aibă loc. Conform stenogramelor, care au răzbătut în spaţiul public, Piedone ar fi sunat de pe telefonul şoferului său la Hotelul Internaţional din Sinaia, anunţând controlul şi, concomitent, şi-a expus şi unele doleanţe, pentru ca tematica să fie suportabilă. Piedone învăţase, ca să nu ne lungim cu vorba, „meserie” şi, aidoma unui poliţist consacrat, ţanţoş şi aferat, ştia „să vâneze” şi pe unde trecea lăsa urme. Adânci pentru unii, nedescurcăreţi. În toată bolboroseala lui Cristian Popescu Piedone, în faţa presei, cu referire la faptele de care e acuzat în dosarul DNA, există o afirmaţie absolut înduioşătoare. „Atât timp cât am fost preşedintele ANPC mi-am îndeplinit funcţia cu demnitate”. Numai şi numai cu… demnitate, în versiunea Piedone, am adăuga noi. Ce o înţelege acest demnitar important al statului (rang de secretar de stat) prin „demnitate” am văzut. Şi exemplificăm: „Spune la recepţie să-mi pregătească 3 camere pe un etaj”. Aşa îi comanda unui reprezentant al hotelului la care urma controlul tematic. Să revenim: demnitatea nu se manifestă prin pompă retorică, prin discurs. Ea se manifestă de regulă în nişte circumstanţe speciale. S-ar zice, şi ne-o spune Andrei Pleşu, că ar fi un corelativ al nefericirii. Eşti demn în faţa morţii, în închisoare, în genere sub lovitura sorţii. Cristian Popescu Piedone îşi proba nu demnitatea, ci vocaţia de şmecher, uns cu toate alifiile, convins că pentru el „are balta peşte”. Comicul său involuntar, din repertoriu, nu face doi bani. S-a vrut peste toate un soi de vedeta zilei, răsturnând oale şi crătiţi prin bucătării, secondat de un inspector şi de un cameraman. Devenise spaima restaurantelor şi hotelurilor. Piedone veghea „la neregulile” din reţeaua de alimentaţie publică şi o făcea… cu demnitate. Acum, la ordinea zilei era Litoralul. Dar şi staţiunile montane suscitau interes. Va afla în curând mai multe piese la dosar, evident venite din „simpatie”. Unele depuse de colaboratori apropiaţi. Va intra în joc şi cinismul de serviciu, ca de obicei. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului devenise feuda lui Piedone şi Horia Constantinescu, fost şef al OPC Constanţa, detaşat la Ialomiţa, „îl dă în gât”, cum se spune, pe pagina sa de Facebook, redând şi discuţia care a avut loc între ei, pe care o reproduce cotidianul Libertatea. Pentru o vreme, Piedone iese din dispozitiv, asta e o certitudine. După cum, şi tot o certitudine este, nu va fi regretat.
