Ca un festival, precum cel de la Rio, s-a trăit, în orașul de la poalele Vezuviului, ziua în care Napoli a devenit campioană a Italiei pentru a patra oară în istorie.
Pretutindeni în oraș, de la prima oră, când o ploaie de vară pregătit terenul sărbătorii, și până a doua zi dimineața, napoletanii și nu numai, fiindcă au fost enorm de mulți vizitatori în această perioadă, au scandat numele echipei-fanion a Campaniei, iar refrenul preferat a fost “Maradona vuole vincere”. Da, pentru că și acest al patrulea scudetto a fost câștigat tot sub semnul lui Pibe d’Oro. Eroi au fost antrenorul Conte, scoțianul McTominay (aclamat de mulți compatrioți in ziua “finalei” cu Cagliari), Lukaku, om de bază al lui Conte și la titlul câștigat cu Inter, dar indiferent cine a participat la performanță, tot lui Dieguito i s-au închinat trofeul.
Cu 5 ore înainte de meci, Piazza del Plebiscito a fost luată cu asalt și înainte de meci arăta precum marea din Golful Neapolelui. Gurile de tren spre Fuorigrotta, unde descind fanii spre stadion, sunt blocate pur și simplu. Chiar dacă pe stadion au încăput doar 55,000 de norocoși, in jurul fostei arene San Paolo au fost sute de mii de oameni, iar mulți au rămas la câțiva pași de locul unde s-a întâmplat “minunea” și după fluierul de start. Strânși în jurul unui ecran și cu urechile la reacția celor din stadion. Așteptarea până la primul gol a fost chinuitoare, mai ales că Inter marcase deja la Como, dar frumoasă, până la urmă, pentru că a fost happy-end. Tot McTominay, numele cu care s-au vândut cele mai multe tricouri, după Maradona, firește, a dat startul petrecerii. De la 2-0 deja s-au cântat și s-a dansat oriunde in orașul fascinant de sub Vezuviu, s-a declanșat cel mai frumos haos posibil. Literalmente, milioane de oameni, de la copii care abia merg și pot ține cu steguleț cu Napoli, și până la veterani care au trăit intens perioada glorioasă cu Maradona, au invadat străzile și au cântat până în zori, zgomotul vuvuzelelelor și al artificiilor acoperindu-l pe cel clasic al scuterelor.
La Napoli, petrecerea nu ține însă numai o zi, atât prin prisma specificului oamenilor, dar și pentru că au fost numai 4 ocazii de celebrat și mulți, mulți ani de suferință. Ca și oltenii, de bucurie rar au avut parte partenopeii. Napoli și Craiova au acum același număr de titluri, dar Bănia e pusă în așteptare de aproape trei decenii și jumătate.
Titluri media precum “Visul tricolor”, “Grazie ragazzi”, La citta della gioia, Contentissimi, Il regno di Napoli au acompaniat fiesta napoletana, toată Italia fiind la picioarele celei mai frumoase echipe ale sale.
,
