Va fi, după toate probabilităţile, una dintre cele mai sumare legi adoptate de Parlamentul României vreodată. În doar două articole, aleşii noştri se pregătesc să stabilează data de 10 octombrie drept „Zi naţională a produselor agroalimentare autohtone”. Se va da mână liberă autorităţilor publice centrale şi locale, altor instituţii ale statului, societăţii civile şi persoanelor fizice şi juridice să organizeze tot felul de programe şi manifestări consacrate promovării produselor agroalimentare româneşti. Mai mult, parlamentarii sunt convinşi că prin acest demers vor spori încrederea consumatorilor în aceste produse.
Ai crede că în Parlamentul României se iniţiază şi se dezbat proiecte de legi de importanţă deosebită pentru dezvoltarea ţării noastre. Un deziderat tot mai îndepărtat, dacă luăm în seamă unele dintre iniţiativele legislative cu care îşi consumă sinapsele neuronale cei din for legiutor suprem.
Nimic concret despre marile probleme agricole
Când noi în agricultură le-am rezolvat pe toate, ca-n puternicele state UE, care au dreptate să se preocupe de Legea liliecilor sau ce le-ar mai trece prin cap, parcă îţi vine să dai cu căciula de pământ, când vezi cu nedisimulată mândrie naţională că şi ai noştri aleşi trec serios la chestiuni derizorii! Sectorul agricol, în ansamblul său, se chinuie prin doar câţiva mari fermieri să rămână competitiv în faţa coloşilor din Vest, ce odată cu libera circulaţie a mărfurilor au avut un avans indiscutabil în faţa producătorilor români, intrând pe un teren curăţat de orice formă de concurenţă internă. Produsele agroalimentare ale concernelor europene de top sunt prezente în miile de supermarketuri de pe teritoriul României şi sunt comercializate din simplul motiv că nu au o concurenţă de profil la fel de solidă. Nu mai intrăm în discuţii concrete despre limitarea accesului la creditare pe care îl întâmpină producătorii români ce ar dori să-şi extindă afacerea, nici despre oscilaţiile sistemului de fiscalitate care le dă peste cap orice proiecţie de buget de venituri şi cheltuieli cu bătaie multianuală.
Comunele cu mare potenţial agricol nu au renunţat să lupte pentru existenţă, dacă nu chiar pentru supravieţuire. Oamenii de aici fac ceea ce ştiu de-o viaţă: munca la câmp, în solarii, în grădini etc. Produselor lor, cu mult mai bune decât cele produse de alte state, în sistem intensiv, nu ajung uşor la raft. Fie pentru că nu sunt îndrumaţi cu profesionalism să se organizeze în cooperative puternice, fie pentru că nimeni nu are interesul să-i ridice din anonimat, pentru că interesele pecuniare sunt mai bine apărate prin operaţiuni de import-export cu actori bine cunoscuţi şi care garantează discreţia unui circuit plin de necunoscut.
O nouă portiţă de a sifona bani publici
Dintre toate aceste neajunsuri ale agriculturii româneşti, aleşii noştri au decis să ia taurul de coarne şi să pregătească încă o Zi naţională, cea de 10 octombrie, când orice instituţie publică locală sau centrală, firme private, persoane fizice şi orice altă suflare de viaţă dotată cu conştiinţă, ca să nu spunem raţiune, are liber la cheltuirea banilor pentru „promovarea produselor româneşti şi câştigarea încrederii consumatorilor”.
Cel de-al doilea articol şi, de altfel, ultimul al viitoarei legi cu pricina prevede că „Autorităţile administraţiei centrale şi locale pot acorda sprijin logistic şi pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării şi derulării în bune condiţii a manifestărilor, în limita alocaţiilor bugetare aprobate”. Negru pe alb, o invitaţie la cheltuirea banului public pentru a serba ceea ce abia pâlpîie. Produsele agroalimentare româneşti vor câştiga încredere consumatorilor când vor fi realizate de societăţi comerciale sau producători individuali ce au capacitatea financiară de a susţine o producţie acceptabilă sub raport calitate/preţ. Or, până atunci, este nevoie nu „Ziua naţională a produselor agroalimentare româneşti”, ci de sprijinirea efectivă a producătorilor interni, prin subvenţii solide, prin intermedierea parteneriatelor de finanţare dintre producători şi instituţiile de credit agricol, prin punerea în practică a contractelor public-privat de comercializare a producţiei, prin negocierea cadrului legal ce ar obliga societăţile de asigurare-reasigurare să accepte sectorul agricol în plaja sa de riscuri.
Cresc cheltuielile bugetare
Punctul de vedere al Guvernului actual referitor la această propunere legislativă este de susţinere a adoptării iniţiativei. Executivul mai apreciază că „efectele pozitive ale adoptării legii vor însuma încurajarea consumului de produse agroalimentare româneşti, promovarea arealelor geografice în care tradiţia şi reţetele strămoşeşti au fost transmise din generaţie în generaţie şi va permite tinerilor să aibă iniţiativă în ceea ce priveşte dezvoltarea antreprenorială locală, utilizarea materiei prime locale şi dezvoltarea agroturismului”.
Pe de altă parte, Executivul atrage atenţia că ordonatorii de credite răspund de angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament şi creditelor bugetare aprobate!
Consiliul Legislativ, în Avizul dat propunerii de lege, a precizat că potrivit prevederilor art. 15 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice este necesar să se prevadă mijloacele necesare pentru acoperirea creşterii cheltuielilor bugetare! Aşadar, aviz amatorilor sau, mai bine spus…profesioniştilor!
