Dialogul s-a dorit diplomatic, dar fără echivoc. În cursul unei discuţii de o oră cu preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, luni, 23 mai a.c, la Istanbul, în marja summit-ului ONU pe chestiunea refugiaţilor, Angela Merkel a mărturisit că situaţia politică din Turcia îngrijorează. La două luni după acordul pe problema refugiaţilor, convenit între UE şi Turcia, neînţelegerile se multiplică între Erdogan şi europeni. Şi Angela Merkel este de acum într-o poziţie incomodă. Ca principală iniţiatoare, împreună cu ex-premierul turc, Ahmet Davutoglu, a acordului, care prevede cantonarea refugiaţilor în Turcia, înainte ca aceştia să pornescă spre Europa, nu poate rămâne insensibilă la cele petrecute în ultima perioadă de timp. Angela Merkel era interesată ca acest acord să funcţioneze. Dar renunţând la premierul Davutoglu, arătând că doreşte revizuirea constituţiei, îngrădirea presei şi opoziţiei, preşedintele Erdogan probează „ambiţii autocrate”, potrivit preşedintelui Bundestagului, Norbert Lammert (CDU). În Germania, criticile se multiplică la adresa cancelarului Angela Merkel, acuzată de această derivă autocrată a preşedintelui Turciei. Duminică, 22 mai a.c, Horst Seehofer, preşedintele CSU din Bavaria, a criticat-o pe Angela Merkel, opinând că nu este suficient să se arate „preocupată” de situaţia din Turcia, fiindcă lasă impresia că este supusă unui şantaj. La a cincea deplasare în Turcia, după octombrie 2015, Angela Merkel s-a arătat mult mai fermă în faţa lui Erdogan. A reiterat că UE va oferi vize cetăţenilor turci, dar Ankara trebuie să soluţioneze cele 72 de condiţii cerute de europeni, între care amendarea actualei legi antiteroriste. Relaţiile dintre Ankara şi Berlin nu riscă să se îmbunătăţească, fiindcă la 2 iunie a.c, Bundestagul intenţionează să emită o rezoluţie de condamnare fermă şi explicită de această dată a genocidului armean din 1915.
