Istoria de toată ziua a comunei Cetate, falnică din totdeauna, în peisajul Doljului, a înregistrat între temeinicele câştiguri, apte de a fi transcrise cu migală în monografia locului, spre sfârşitul anului trecut, apariţia fermei de vaci Black Angus, a lui Gigi Neţoiu. Inaugurată cu ceva fast, poate exagerat, ca părere, exploatarea zootehnică, respectivă, populată cu efective mari de vaci matcă, tauri, viţei la îngrăşat, din rasa menţionată, oi şi capre, procurate de la Institutul de Cercetare-Dezvoltare Palas Constanţa, conferă comunei un plus de interes, în economia agrară a Doljului. Fie şi pentru lanţul de întâmplări mai mult sau mai puţin dramatice, mai mult sau mai puţin pitoreşti, mai mult sau mai puţin fericite, dar oricum mărturisind o zbatere, tenacitate, nesomn, undeva în câmp deschis, în buza Dunării, unde este amplasată exploatarea, despre care s-a vorbit mult în ultima vreme. Investiţia omului de afaceri Gigi Neţoiu, dacă te iei după vorbele lui, şi trebuie să faci asta, obligatoriu, este una mare. Şi în acelaşi timp insolită. Intenţia lui, de om cu mintea întreagă, care a văzut multe, hârşit prin viaţă, a fost şi rămâne să facă ceva, acasă la el, ce nu mai există în toată Oltenia, el spune în ţară, deşi „afacerea” dacă o putem numi aşa, are riscurile ei mari. Ca orice investiţie. Cum nu se ştie mai nimic, despre provocare, ştim însă destule lucruri despre ceea ce a urmat, după „inaugurarea” fermei. Am fost, din nou, la Cetate, şi am să dezvolt ceea ce am văzut. Multe, multe animale, din speciile menţionate, privirea fiind îndreptată spre sutele de miei şi iezi care se „zbenguie” în aer liber, pe o pajişte cu iarbă încă firavă. Gigi Neţoiu nu va sacrifica, înainte de toate, miei de Paşte (se înregistrează 4-5 fătări zilnic) dar va face livrări la greutatea de 40-50 kg în lumea musulmană, peste puţină vreme. Are stoc bun de furaje, pajişte asigurată, compartimentată, pretabilă la irigat, circa 100 ha cultivate cu orz, masa verde urmând a fi recoltată în faza de lapte-ceară, spre a fi însilozată, totul decurge conform tehnologiei specifice. O întâmplare de dată recentă, provocată de o revărsare năbădăioasă a râului Drincea, anemic în cursul anului, după ploile prelungite din luna ianuarie, a condus la inundarea perimetrului fermei şi producerea unor pagube cu prejudicii semnificative, fiindcă dintr-o dată faptele au cedat locul cifrelor. Să rotunjum o socoteală, în măsură să spună ceva: Gigi Neţoiu n-a ajuns la capătul strădaniei. S-a văzut însă sfidat. Şi vulcanic din fire n-a cultivat resemnarea. Prins într-un ghem de contradicţii, de-a dreptul bizare, s-a lamentat, a arătat cu degetul spre Apele Române Jiu, ai căror inspectori au descins în teritoriu şi în urma verificărilor au constatat că ferma este amplasată în zona inundabilă a Dunării (pe un teren care îi aparţine însă), zona fiind cunoscută ca având un risc mare de inundare. S-a ales cu o amendă contravenţională contestată în instanţă. Albia râului Drincea este însă nedecolmatată, de ani buni, năpădită de vegetaţie. În fine, s-a discutat cam mult, poate excesiv, de această întâmplare. La Cetate, la exploatarea zootehnică menţionată, se munceşte până pârăie oasele. Chiar dacă furajarea animalelor este mecanizată, adăparea de asemenea modernizată, supravegherea sanitar-veterinară competentă, este mult de muncă. Din zorii zilei până seara târziu. Ferma Black Angus înseamnă mult pentru Dolj, în sensul că pe o hartă a răspândirii acestei specii de vaci de carne, în ţara noastră, figurează şi comuna Cetate. Carnea este extrem de valoroasă şi asta nu mai trebuie descris. Cuprinderea gândului nostru este însă limitată. Din nefericire la multe întâmplări ce se petrec în Doljul nostru, reporterul merge prea târziu, dacă mai ajunge vreodată. Am încercat să mă ridic deasupra acestui prea târziu, considerând că investiţia în discuţie, imensă cum spuneam, este prea puţin luată în seamă. Chiar şi de cei care ar trebui să o salute, din perspectiva demnităţilor pe care le ocupă vremelnic.
