
„Crăciunul este asemenea unui copil, care se află alături de părinții și frații săi intr-o căsuță la o margine de lume. Mama pregătește cozonacii, tata repară cuptorul iar frații săi împodobesc bradul. Copilul este curios, și în aceste momente de răgaz deschide ușa casei, apoi pornește la drum aleargând necontenit prin sate și orașe, munți și văi, iar la un moment dat aude în jurul său zgomote puternice de gloanțe și obuze descătușate…și după puțin timp, doar strigătele de ajutor ale unor oameni suferinzi și disperați. Copilul se apropie din ce în ce mai mult, pășind în mijlocul acelui război
dezlănțuit. Când oamenii au observat frumusețea și puritatea Pruncului, deodată au fost cuprinși de o contemplație caldă, care le-a renăscut trupurile și sufletele istovite.Cu toții au renunțat la arme, își zâmbesc și se îmbrățișează așa cum făceau când erau copii, iar în mijlocul lor se află doar acest Prunc Sfânt, care radia necontenit lumină și iubire. Au trecut câteva ceasuri bune, care apoi s-au transformat în zile, iar părinții săi îl caută și cheamă de departe, strigând peste munți și văi. Este momentul să se întoarcă acasă , nu mai poate sta mult alături de noi, își ia rămas bun iar apoi, pleacă îndată către tărâmul său. Deodată, oamenii se trezesc ca dintr-un somn adânc și cred că au fost cuprinși doar de un vis al copilăriei lor. Acum nu vor să-și mai zâmbească, nu se mai îmbrățișează, nici măcar nu se mai recunosc…căci își reiau vechiul obicei al războiului cu și mai multă înverșunare. Au uitat atât de repede că doar cu câteva clipe mai înainte s-au bucurat de frumusețea și puritatea Pruncului Sfânt, trimis să ne salveze din cea mai teribilă grota care a existat vreodată…,a propriului nostru egoism.
Acest episod îl întâlnim în fiecare an în viața noastră…devenim cu adevărat mai buni, mai oameni de Crăciun, iar după aceea ne reluăm cu aceiași obsesie crudul și vechiul război. Am povestit această pildă în fiecare an la mii de copii de pretutindeni, și vă mărturisesc că nu am găsit pe niciunul dintre ei, care să nu fie mișcat de puritatea și frumusețea Pruncului Sfânt. Acum este momentul ca noi să fim cu adevărat Crăciunul, iar inima și sufletul nostru să devină peștera nașterii Pruncului Sfânt Mesia, Mântuitorului acestei lumi, care ne aduce lumina sfântă a Bethleemului în sufletele noastre chinuite de atâtea patimi, care nu ne dau pace. Sania mea veche, despre care îți vorbeam, făcută din lemn de alun sălbatic de acel bătrân mag de la poalelele muntelui, încă o mai am și acum. Dacă vrei, vino și tu să pornim împreună la drum, și-ți voi arata lumina peșterii din Bethleemul sufletului tău…,mai sunt locuri lângă îngerii și bunii păstori… iar bătrânii magi se văd în zare venind de departe.Doar că trebuie să ne grăbim, să nu mai zăbovim…,căci e vremea să plecăm în această noapte plină de fericirea stelelor. Nu-ți face griji, nu lua nimic cu tine, doar sufletul… și un strop din nostalgia copilăriei!
Crăciun binecuvântat tuturor celor care caută Lumina Pruncului Sfânt din Bethleemul promis!
Ionuț-Adrian Pătularu