Nu mă impresionează discursurile oamenilor politici, de multă vreme, mai ales când nu ştiu mare lucru despre ei. Imaginea lor în spaţiul public e de regulă boţită, şi asta nu numai la noi, şi când nu e aşa o boţim noi fiecare, în funcţie de micile noastre opţiuni, interese sau vanităţi. Cu eurodeputatul Claudiu Manda, până ieri –când a fost eliberat din funcţie- liderul social-democraţilor doljeni, am vorbit rar şi cred că ultima dată când ne-am salutat, a fost cu puţin înainte de alegerile parlamentare de anul trecut, la Ramada, unde era organizată nu mai ştiu ce expoziţie de artă culinară. Ieri, i-am ascultat discursul la conferinţa judeţeană a PSD, ultimul în calitatea ştiută, acceptând să facă parte din echipa „de la centru” a lui Sorin Grindeanu, din funcţia de secretar general, deţinută până acum de senatorul de Olt, Paul Stănescu. Am vegheat vânătoreşte la discursul pomenit, pândind hămesit emoţia firească, ca o pradă obligatorie. Având suficiente resurse pentru a trăi revelaţia nu a fost cazul să o mimeze. S-a ţinut însă bine pe picioare, cum se spune, a trecut succint în revistă bătăliile electorale câştigate –în cadrul bilanţului- mai puţin cele pierdute, a predat ştafeta de lider al formaţiunii politice –bine poziţionată la nivelul ţării- lui Cosmin Vasile (care era numărul doi) preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, a anunţat fără emfază, o oarecare consecvenţă în „politica de cadre” (resursa umană) o deschidere largă pentru tinerii legitimaţi de notabile performanţe, care îşi descoperă reflexe de centru-stânga, în fine premenirea firească a cadrelor. Conchizând se poate spune, fără teama de a greşi, că un lider politic are vizibilitatea pe care i-o conferă propriile rezultate ale muncii organizatorice, inspiraţia în anumite promovări. Claudiu Manda a nimerit-o în multe situaţii, nu le mai enumăr, dar una dintre ele a fost propunerea desemnării avocatului craiovean Radu Marinescu ca ministru al Justiţiei. Discursul lui Claudiu Manda care pleacă „la centru” s-a vrut sobru, fără aforisme, dar nu şi fără emotivitatea de circumstanţă. A adus mulţi oameni tineri în partid, „trufandale” promiţătoare, ştie muncă de cadre, e bănuit de dexterităţi şi rafinamente europene. A refuzat cu ostentaţie orice provocare polemică în plan local. Ca o părere generală. PSD Dolj a stat relativ bine după locale, oricum mai bine ca alţii la parlamentare, şi îngrijorător la alegerile prezidenţiale, când oferta susţinută de partid (Crin Antonescu), n-a prins, semn al împotmolirii mesajului la votanţii social-democraţi, şi nu numai. Sunt multe lucruri de făcut, unele de fineţe în alegerea mesajelor necontaminate de rumoare agitatorică, dar toate acestea sunt chestiuni de bucătărie internă. PSD Dolj rămâne, în continuare, o organizaţie veritabilă, articulată, atâta vreme cât are simpatizanţi în Craiova şi nu contează doar pe ceea ce se întâmplă în judeţ. Cu alte cuvinte, „lumina” vine de la primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, preşedintele AMR, cu un bun discurs, glazurat şi cu ceva umor, la conferinţa de ieri. Cosmin Vasile are de azi o moştenire, la care se va face mereu trimitere, ca virtute complementară, aşa că orice judecată pripită şi schematică e doar inoportună, momentan. Disponibilităţi probate are.
