Ultima conferinţă de presă de la Cotroceni, a preşedintelui Klaus Iohannis, a fost în cheia celei precedente, de la începutul săptămânii: nimic nou, aceleaşi clişee, aceleaşi stereotipe, aceleaşi vituperări standard vizând PSD-ul. Şi aceeaşi consecvenţă fermă privind data alegerilor parlamentare, pentru că acestea sunt singura soluţie democratică. Pentru ca PSD-ul să nu mai aibă un cuvânt de spus în viitorul Parlament. Situaţia sanitară era cea cunoscută, mai mult decât neliniştitoare: aproape 4.850 de cazuri noi de infecţie, 765 la ATI, 2.192 şcoli închise, 10.250 persoane internate, 69 noi decese. Sistemul de sănătate este sub presiune. Angajaţii din reţeaua HoReCa protestează inoperant în stradă. În sistemul de învăţământ, patronat de cel mai anacronic ministru al Educaţiei şi Cercetării, Monica Anisie, e dezastru. În economie, situaţia e comprimată, cum bine se cunoaşte. Despre ceea ce se întâmplă în agricultură, într-un moment în care se înfiinţează noile culturi de toamnă, premierul n-are timp să pomenească. În cadrul conferinţei de presă, conform obiceiului, preşedintele a răspuns, cu dezinvoltură numai întrebărilor la care a găsit de cuvinţă. Convenţia conferinţelor de presă de la Cotroceni nu permite insistenţa pe anumite subiecte mai delicate şi nici interogarea ceva mai complexă. Deşi idea de bază a presei democratice este că nimeni dintre puternicii zilei nu trebuie să fugă de întrebări incomode, ba chiar de întrebări stupide. Cu alte cuvinte preşedintele ne spune numai ce doreşte domnia sa, livrându-ne anumite lucruri „cu linguriţa”. Guvernul e bun şi se vede, miniştrii sunt foarte buni şi nu pot greşi, ţara merge înainte în ciuda morocănoşilor, defetiştilor, provocatorilor şi bineînţeles „pesediştilor toxici”. Populaţia trebuie deprinsă cu ideea că nu ceea ce trăieşte este adevărat, ci ceea ce i se spune, întotdeauna mobilizator: să se spele pe mâini cât mai des, să poarte mască, să păstreze distanţa fizică, ş.a.m.d.. Domnul preşedinte ne-ar putea spune o sută de alte lucruri mai omeneşti, mai cinstite, mai proaspete. Că nici alţii, de pildă, nu se descurcă mai bine cu coronavirusul, ajuns la al treilea val, că n-a identificat soluţii la toate problemele cotidiene, că uneori alături de consilierii domniei sale se simte depăşit, că guvernul nu e o echipă de vrăjitori, ci una de oameni politici „aşa şi aşa”, unii chiar submediocri, a căror gândire nu e infailibilă. Dar, nu. Domnia sa arborează acelaşi aer competent şi eficace: demersurile sale nu pot avea fisuri, eşecul e ceva de care n-a auzit. Unii dintre miniştrii guvernului Orban sunt praf şi pulbere, dar nu îşi declară în nici o împrejurare inadecvarea, incompetenţa, erorile de comunicare. Există o problemă delicată, de mai multe zile, cu alegerile locale din Sectorul 1, despre care ceea ce a declarat la SIIJ judecătoarea Olimpia Creţeanu, locţiitorul preşedintelui Biroului Electoral al Sectorului 1, sună neliniştitor. Nici o referinţă la respectiva stare de lucruri. Şi e vorba de alegeri democratice, transparente şi tot tacâmul. În schimb, deranj mare la alegerea prin vot a lui Florin Iordache, în funcţia de preşedinte al Consiliului Legislativ, cu 185 de voturi „pentru” şi 43 de voturi „contra”, în detrimentul lui Augustin Zegrean, care a primit doar 41 de voturi „pentru” şi 187 voturi „contra”. Şi votul a fost secret. Klaus Iohannis readuce obsesiv, una-două, în discuţie PSD-ul. Cu noimă, fără… PSD-ul. Referirile sistematice au devenit sufocante. Şi agasante. PSD-ul nu e un partid paria şi dacă se admite că „politica se cheamă o stare de luptă şi un partid include chiar în fiinţa sa obligaţia de a le suprima pe toate celelalte” atunci ne regăsim într-un citat din… Nae Ionescu („Jurnalul lui Mihail Sebastian” – 1935-1944). „În concluzie ultima: politica internă e o absurditate. Nu poate exista decât o cucerire a puterii, o confiscare a ei şi confundarea partidului cu toată colectivitatea” (Ibidem, pag. 23). PNL-ul, partidul de suflet al domnului preşedinte Klaus Iohannis, nu e deloc pe val, cum au arătat recent alegerile locale. Dimpotrivă. Nu este exclus să avem surprize. Şi ele sunt justificate chiar de mobilizarea electoratului PSD, pe care o face de mai multă vreme, cu abnegaţie, Klaus Iohannis.
