Ex-preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi-a ales perfect momentul reîntoarcerii în politică, la doi ani şi jumătate după înfrângerea în alegerile prezidenţiale din 2012. Momentul coincide cu o prăbuşire în sondaje a succesorului său, Francois Hollande, barometrul Ifop poziţionându-l la numai 13% opinii favorabile, încât este considerat cel mai impopular preşedinte al celei de-a Cincea Republici. Numai în luna septembrie a.c., Francois Hollande a mai pierdut 4 puncte procentuale, lovit fiind şi de apariţia cărţii ex-partenerei sale de viaţă, Valerie Trierweiler, „Merci pour ce moment”. Nicolas Sarkozy n-a lăsat astfel mult timp nostalgicilor, încât până şi frondorii din UMP (Villepin, Baroin, Raffarin, Wauquez) s-au văzut într-o postură deloc de invidiat. Numai că, în timp ce Sarkozy vorbea, sâmbătă seara, pe canalul France 2, Alain Jupe, adversarul său la alegerile primare, prezenta pe blogul personal „proiectul pentru alternanţă”, cu referiri la creşterea economică, educaţia naţională, Europa, unitatea naţională, premergător meciului prezidenţial din 2017. Implicat în mai multe dosare încă fierbinţi, apărarea sa era principala preocupare şi imunitatea ultimul proiect. Arbitrajul Tapie, posibila finanţare libiană a campaniei electorale din 2007, afacerea Bettencourt, afacerea sondajelor plătite de Elysee, afacerea Bygmalion, afacerea Karachi şi mai nou dosarul botezat „Air cocaine”, toate acestea nu sunt finalizate. Plasat sub supraveghere timp de 15 ore, la sediul Oficiului central de luptă contra corupţiei, înainte de a apărea în faţa judecătorilor Simon şi Thepau, care l-au acuzat de corupţie activă, trafic de influenţă şi violarea secretului de anchetă, ca oricare alt justiţiabil, Nicolas Sarkozy revine în prim-plan. Mişcarea pare interesantă din punct de vedere tactic. Rămâne de văzut dacă justiţia franceză va pune mare preţ pe această reîntoarcere în politică a celui aflat „agăţat” în mai multe dosare, care acum s-ar putea apăra cu statutul său de „adversar politic”. Mai ales că sâmbătă seara n-a ezitat să-l atace pe Francois Hollande fără menajamente. Dar cine ştie. Nu excludem ca în Franţa justiţia să „nu coboare” până la condamnarea unui fost preşedinte, deşi există precedentul Jacques Chirac, dornic să revină la Elysee.
