Germanii au votat ieri, în cadrul alegerilor legislative, sub semnul unei victorii scontate a Angelei Merkel la funcţia de cancelar. „Rareori în istoria Republicii Federale Germane rezultatul alegerilor legislative a fost atât de deschis ca de această dată”, menţiona sâmbătă marele cotidian munchenez „Suddeutsche Zeitung”, în timp ce, ieri, „Tagesspiegel”, din Berlin, titra: „Totul depinde de votul tău”. Ultimele sondaje au confirmat ceea ce se anunţa de mai multe luni: cancelarul conservator, personalitatea preferată a germanilor, în special pentru gestionarea crizei euro, va primi un al treilea mandat de 4 ani în fruntea primei economii europene. Angela Merkel, 59 de ani, distinsă de şapte ori de Forbes cu titlul de cea mai puternică femeie din lume, şi-a surclasat omologii din Spania, Italia, Franţa sau Marea Britanie de la începutul crizei financiare. Şi totuşi, cei peste 62 de milioane de germani chemaţi la urne, în estimarea analiştilor, ar putea sancţiona guvernul prin blocarea liberalilor (FDP), principalul aliat al Angelei Merkel, de a mai face parte din coaliţie. Cancelarul ar avea atunci nevoie pentru a guverna de Partidul Social Democrat (SPD), implicit de rivalul său, Peer Steinbruck, cum s-a întâmplat în timpul primului mandat, 2005-2009. Tot analiştii apreciază că o intrare în parlament a noului partid anti-euro „Alternativa pentru Germania” (AFD) ar trimite un semnal îngrijorător de creştere a populismului, într-o ţară exasperată de planurile de salvare a ţărilor din sudul Europei. Ultimul sondaj, al institutului Emnid, publicat ieri de cotidianul „Bild am Sonntag”, credita conservatorii Angelei Merkel (CDU-CSU) cu 39% şi partidul liberal (FDP) cu 6%, adică un total de 45%, insuficient pentru o majoritate. Cu numai 26%, social-democraţii, şi 9% aliaţii lor tradiţionali, Verzii, n-ar avea practic nici o speranţă de a forma o coaliţie. Mai ales că ambele partide refuză alierea cu stânga radicală, Die Linke (9%). Angela Merkel nu a făcut sâmbătă, în mitingul de la Berlin, nici o menţiune directă la FDP, declarând pur şi simplu că „va menţine coaliţia”. Un grup de muzicieni au interpretat „Angi trebuie să salveze lumea” şi „Tu eşti, pur şi simplu, cea mai bună”. Challengerul său, Peer Steinbruck, şi-a încheiat campania la Frankfurt, capitala financiară a Germaniei, unde îşi are sediul Banca Centrală Europeană (BCE). El a promis un salariu orar minim generalizat de 8,50 euro din februarie 2014. „Dacă vă place, atunci votaţi! Noi suntem partidul care va corecta derivele sociale”, a spus Peer Steinbruck, 66 de ani. Germania este una din ţările Europei cu salarii mici, în pofida unui şomaj scăzut. Cu toate acestea, destule capcane îl aşteaptă pe viitorul cancelar. Îmbătrânirea populaţiei, tulburările sociale, investiţiile mai puţine, productivitatea în scădere, dificultăţile de pe principalele pieţe, costurile tranziţiei energetice… Numeroase lumini de avertizare sunt portocalii de ceva timp şi viitorul cancelar ar face bine să atace dosarul respectiv, înainte ca luminile să devină roşii. Republica Federală este aşezată pe o veritabilă bombă demografică, de la sfârşitul anilor ’70 rata fertilităţii nu depăşeşte 1,4%, în timp ce numărul de copii pe fiecare mamă ar trebui să fie de cel puţin 1,2 pentru asigurarea reînnoirii generaţiilor. Anul trecut, Germania a înregistrat 869.582 decese, faţă de 673.570 naşteri, potrivit Institutul german de statistică (Destatis). Populaţia este considerată ca fiind cea mai bătrână din Europa. Doar 13,5% din populaţie este în vârstă de sub 15, în timp ce 20,4% din 81,8 milioane de germani este în vârstă de peste 65 de ani. Această îmbătrânire este o greutate pentru conturile publice, 2,4 milioane germani având peste 75 de ani şi această cifră va ajunge la 3,4 milioane în 2030. O astfel de stare de lucruri împiedică dezvoltarea unor companii, care nu găsesc angajaţii de care au nevoie. Imigraţia n-a reuşit singură să contrabalanseze rata de fecunditate, menţionează Destatis. Chiar dacă numeroşi străini îşi încearcă şansele în Republica Federală Germană, cei mai mulţi nu se stabilesc definitiv. În 2011, 958.000 persoane au imigrat, dar în acelaşi timp 679.000 au părăsit ţara. Angajaţii unor companii mari, precum Lufthansa, Amazon, Deutsche Post, Commerzbank, Coca Cola şi-au făcut auzită vocea şi anul trecut numărul celor implicaţi în greve a crescut de la 180.000 la 1,2 milioane. Numărul zilelor pierdute în conflicte practic s-a dublat, potrivit Institutului de ştiinţe economice şi sociale. În cursul ultimilor 10 ani, Germania a acumulat un excedent comercial de peste 1.500 miliarde. Exporturile s-au menţinut într-o stare bună, grupul Volkswagen a înregistrat o creştere de 19,4% prin vânzările sale în China. Opt mărci ale principalului constructor de automobile (Volkswagen, Audi, Seat, Skoda, Bentley, Bugatti, Lamborghini şi Porsche) şi-au găsit desfacere (1,17 milioane unităţi) în China, cifră superioară celei înregistrate în toată Europa. Starea de sănătate a economiei germane depinde de exporturile pe pieţe îndepărtate. Pentru menţinerea într-o stare convenabilă a celor 650.000 de km de sutostradă şi a celor 40.000 de km de cale ferată statul a trebuit să investească suplimentar 4 miliarde euro faţă de perioada 2006- 2011. În fine, dosarul dezvoltării energiei regenerabile rămâne, de asemenea, unul presant. Deşi, în prezent Germania este economia cea mai puternică a continentului. De prisos să mai adăugăm că toate deciziile europene de anvergură au fost suspendate din cauza scrutinului. Şi inclusiv politica Berlinului va depinde de rezultatul alegerilor. Fiindcă în cazul unei mari coaliţii CDU-SPD, situaţia ar putea fi un pic, dar nu fundamental, diferită.
