O dezbatere care putea deveni interesantă!

Deocamdată, polemica se poartă pe conturile de socializare şi prin răzleţe declaraţii acide la televiziuni. Punctul de plecare îl constituie propunerea deputatului liberal de Alba, Florin Roman, iniţiator al unui proiect privind modificarea Articolului 109 din Codul Rutier, care ar urma să prevadă, între altele, presemnalizarea prin panouri – amplasate la o distanţă de 500-1000 de metri – a prezenţei maşinilor de poliţie cu radar. Iniţiativa deputatului liberal are şi adepţi, dar şi opozanţi, poate nu în egală măsură. Greşeala sa, deşi a lucrat în presă şi deţine un master în tehnici de comunicare, potrivit propriului CV, este aceea că ulterior şi-a argumentat contondent iniţiativa, declarând că nu poate înţelege de ce se opun poliţiştii la modificările Codului Rutier, inserând inabil câteva supoziţii interogative vizând „dispariţia şpăgii”, faptul că „nu se mai poate sta la pândă”, „nu se mai satură nimeni de ciubuc” ş.a.m.d. Un pic de glacialitate afabilă prindea bine. Imediat, grupul poliţiştilor rutieri din România a sărit ca ars, declarând că analizează oportunitatea formulării unei plângeri penale, că tot se poartă, împotriva deputatului Florin Roman, totodată solicitând imperativ Poliţiei Române o poziţie publică faţă de afirmaţiile acestuia. Cum deputatul Florin Roman a enunţat câteva interogaţii, fără o concretizare distinctă, ofuscarea poliţiştilor rutieri estre mai degrabă gratuită, menită să ducă în derizoriu propunerea propriu-zisă. Avem un geniu al derizoriului. Să admitem că propunerea deputatului liberal nu este oportună. Să admitem şi faptul că Poliţia Rutieră mai face şi excese, deşi n-am supralicita cazurile particulare. Dar carnagiul de pe şosele – şi suntem bine plasaţi în statisticile europene – trebuie curmat. Propunerea deputatului liberal de a se aduce o corectivă în Codul Rutier, altminteri nu rareori îmbunătăţit, nu este un cap de ţară, cum se spune, ci o provocare la o dezbatere cu argumente pertinente pro şi contra, nimic mai mult. care putea deveni interesantă. Deşi, se pare, nu mai avem disponibilitate pentru astfel de discuţii. Şi nu din cauza caniculei. Că şi la „alţii” lucrurile nu stau altfel, o demonstrează faptul că în Franţa, chiar pe durata Campionatului Mondial de fotbal, când atenţia era distrasă, s-a legiferat obligativitatea vitezei de maxim 80 km/h pe drumurile secundare, în vederea reducerii numărului de victime, cum s-a exprimat premierul Edouard Philippe, după publicarea decretului în „Jurnalul oficial”. Limitarea de viteză – contestată – se aplică deja de la 1 iulie pe 40% din reţeaua rutieră a Franţei. Premierul Edouard Philippe şi-a asumat „impopularitatea acestei dispoziţii”, care potrivit lui ar salva între 300 şi 400 de vieţi pe an. Revenim: dezbaterea pe marginea propunerii deputatului liberal de Alba putea deveni interesantă, cu condiţia să se fi dorit acest lucru. Să se fi discutat despre camerele de supraveghere – obligatorii în toate localităţile ţării –, radare fixe, reducerea vitezei în zonele rezidenţiale până la 30 km/h ş.a.m.d.