Luna lui Cuptor nu se dezminte prin părţile locului, unde şi aşa dacă nu ploua zece zile se vorbea de secetă. Acum nu plouă de mai multă vreme, aerul arde şi meteorologii anunţă când cod galben, din cauza caniculei, când că norii aducători de ploaie ne ocolesc, luând-o spre alte zări. Frige de-a dreptul, pământul e încins, iar pe nisipurile din sudul judeţului e prăpăd ca de fiecare dată, vestejindu-se toată vegetaţia cu excepţia florei campestre care anunţă sărăcie. Vara a început să îmbătrânească. În astfel de momente disperate gândul mai zboară năuc spre sistemele de irigaţii, „aşa-zisa armă la picior” a agricultorilor de odinioară. Refrenul e cunoscut. S-au distrus în bună parte, iar ce a mai rămas şi s-a reabilitat se află în proprietatea aşa-ziselor organizaţii ale utilizatorilor de apă şi federaţiilor organizaţiilor utilizatorilor de apă. Suprafaţă pretabilă, conform unei situaţii a ANIF – Filiala Dunăre-Jiu, este însă sub 30% din ceea ce exista la mijlocul anilor ’90 când s-a dat drumul la demolare. O infrastructură costisitoare, plămădită cu fonduri externe împrumutate, returnate prin sudoarea unui popor, cu rostul ei strategic s-a prăduit de-a dreptul, ajungându-se acum la cea mai redusă suprafaţă irigabilă, raportată la cea cultivată din Europa. Povestea e ştiută şi a fost depănată până la saturaţie, încât nu mai interesează pe nimeni. Pe data de 21 iulie a.c. potrivit unor date ANIF filiala Dolj, raportate Instituţiei prefectului, s-ar fi irigat, cumulat, 27.288 hectare în amenajările Nedeia-Măceşu, Bistreţ-Nedeia-Jiu, Cornu-Caraula, Calafat-Băileşti. Nimic în amenajarea Sadova-Corabia. Un sistem de fală cu ani în urmă, construit de englezi. Acum „zero barat”, cum spune primarul Călăraşiului, Vergică Şovăilă, specialist de ţinută care ştie ce vorbeşte. Explicaţii sunt multe: suprafeţele aproape insignifiante se datorează şi necontractării marilor perimetre cu ANIF Filiala Dolj, din cauza preţurilor ridicate. Apa luată din Dunăre se plăteşte şi când e în exces şi când debitul e sub limitele normale. Aceeaşi discuţie interminabilă pe seama curentului electric, exigenţă a Uniunii Europene, greu suportabilă de producătorii agricoli, care în majoritatea lor şi-au forat propriile puţuri din care extrag apa cu ajutorul pompelor electrice. Se întrevedeau la un moment dat soluţii autohtone, dar totul a rămas în coadă de peşte, expresia unei bătăi de joc fără margini, dovadă că ministrul Agriculturii Daniel Constantin, pitulat politic pe lângă Călin Popescu Tăriceanu, la ALDE, nu scoate capul de la cutie, neavând ce spune despre prăpădul de afară. Frige pământul. Mai rău ca niciodată. Sau ca de fiecare dată. S-a crezut, după doi ani consecutivi ploioşi, că vom fi răsfăţaţi în continuare, omiţându-se că anii respectivi erau excepţia şi nu regula. E o secetă care alungă multe iluzii şi efectele ei se vor resimţi, în principal de cei nevoiaşi. Mulţi la număr.
