Mai întâi ştirea propriu-zisă: joi, 16 iulie a.c., preşedintele SUA, Barack Obama, a vizitat închisoarea federală El Reno din Oklahoma, un stabiliment de securitate medie, ni se precizează, unde a discutat şi cu şase deţinuţi selecţionaţi. Barack Obama este primul preşedinte în mandat care vizitează o închisoare federală, în baza semnalelor primite şi de la organizaţiile de luptă pentru drepturile omului vizând condiţiile de detenţie şi din alte surse, se subînţelege. După ce a graţiat 46 de deţinuţi, condamnaţi la pedepse mari de 20 de ani de recluziune perpetuă pentru afaceri cu droguri fără violenţă, preşedintele Barack Obama şi-a exprimat îngrijorarea despre injustiţiile care îi lovesc precumpănitor pe afro-americani. Debarasat de contingenţe electorale, Barack Obama a lansat un ambiţios proiect de reforma a justiţiei penale. Afirmaţiile sale au fost realmente dure, sugerând că de fapt nici calitatea statului de drept în SUA nu se află într-o perioadă de glorie. Şi nu este vorba doar de ascultarea telefoanelor aliaţilor, lobbysmul devenit industrie a mituirii sau de bonusurile indecente ale bancherilor, din bani pompaţi de guvern în bănci, din fondurile contribuabililor, după ce fuseseră puse pe butuci. Şi multe altele. Când doamna Victoria Neuland, adjunct pentru Afaceri europene şi asiatice al secretarului de stat american John Kerry, responsabil pentru relaţiile diplomatice cu 50 de ţări din Europa şi Asia, diplomat cu reputaţie, vine la Bucureşti, multora de la noi le tremură genunchii. Chiar atunci când intenţiile lor, ca de pildă eventualele modificări la codurile penale se justifică. Şi se justifică deşi se preferă „blatul”, fiindcă noile coduri penale (cel penal şi cel de procedură penală) au fost asumate de guvernul Boc-Băsescu fără dezbaterea obligatorie în Parlament, întrând în vigoare prin lege la 1 februarie 2014. Nu ne referim la ceea ce jurişti de marcă ai ţării au observat, de asemenea câţiva parlamentari cu habar de carte, şi chiar CCR. Ceea ce putem spune este că aceste coduri penale, în geneza lor par a fi fost tutelate de gândirea Monicăi Macovei, pe care ex-ambasadorul Gittenstein o considera singura versiune a Bibliei democratice româneşti, fără a realiza că de fapt Monica Macovei avea de fapt o excelentă artă a machierii. Faptul că preşedintele Barack Obama a propus o reformă a justiţiei penale, în SUA, nu înseamnă o „imixtiune” în treburile justiţiei. În SUA, democraţia chiar are rostul ei, chiar dacă uneori pentru noi multe lucruri par mai greu de înţeles.