De câteva zile, în spaţiul public, răzbate desluşit doar vocea primarului Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, când vine vorba de vreun mesaj coerent din tabăra avariată a social-democraţilor sau a lui… Sorin Grindeanu, investit lider interimar la Consiliul Politic Naţional al PSD, după plecarea lui Marcel Ciolacu, al cărui apropiat era. Echipa de comandă a social-democraţilor pare derutată, după deznodământul primului tur al alegerilor prezidenţiale, fiindcă ceilalţi grei ai partidului, de până mai ieri, nu se mai zăresc. Purtătorul de cuvânt al PSD, Lucian Romaşcanu, preşedinte al Consiliului Judeţean Buzău, şi-a anunţat retragerea, urmând a fi instalat la Curtea de Conturi Europeană, eurodeputatul Mihai Tudose, de la Brăila, face o figuraţie deloc simpatică ş.a.m.d.. Sorin Grindeanu, cu toate calităţile lui de ministru al Transporturilor, nu comunică din păcate deloc convingător şi transmite involuntar o stare de apăsare, resimţită în partid. El însuşi are un mandat de sacrificiu. Echipa de negocieri, condusă de Sorin Grindeanu, mai cuprinde primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, Ştefan Corneliu, preşedintele Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Gheorghe Şoldău, preşedintele Consiliului Judeţean Suceava şi Ciprian Şerban, preşedintele Camerei Deputaţilor. Interesantă este descrierea lui Lucian Romaşcanu făcută de concitadinul său, primarul social-democrat al Buzăului: „După ce a bulversat moda pentru bărbaţi(…) respectiv să porţi cercel cu diamant în ureche şi să nu porţi şosete, a bulversat şi partidul”. Foşgăiala post-prezidenţială arată multe, ca de pildă o reaşezare a plăcilor tectonice ale politicii româneşti, în care PSD să nu se prea vadă. Nu e prima dată când i se doreşte aşa ceva. Gata de sacrificul suprem se arată… Victor Ponta, care se doreşte reprimit în partid, promiţând că nu va aspira la funcţii de conducere. Ca om de mare cuvânt se poate conta pe el. Jocul de-a dreapta unită vs. stânga răstignită a devenit obscur. Ceea ce contează în momentul de faţă, după toate aparenţele, este vocea autoritară a primarului Craiovei, care se revendică de la ceva măsurabil, concret, în condiţiile în care foştii coechipieri s-au văzut aruncaţi în nesemnificativ. Remanierea conducerii PSD era cerută de votul popular: la nivel declarativ este uşor de făcut, dar la nivel practic este neclar în raport cu cine şi cu ce anume sunt reformişti, cei care se doresc la comandă şi ce anume vor să reformeze. Până una-alta, Lia Olguţa Vasilescu pare un fel de Alex Mitriţă la echipa lui Mihai Rotaru. La votul de duminica trecută Craiova a votat precumpănitor cu preşedintele ales Nicuşor Dan. Semnalul a fost, aşadar, unul aşteptat la Bruxelles. Rămâne PSD în arcul guvernării? Negocierile care urmează vor da răspunsul. Dacă e riscantă intrarea la guvernare, de unde n-a plecat(!), într-un context economic prost, şi mai riscantă este rămânerea în opoziţie, lângă AUR, POT, SOS şi care mai sunt. Indiferent de decizia finală, PSD va susţine instalarea unui guvern funcţional, care să asigure conducerea României. Nu va susţine nici o măsură care ar avea drept efect diminuarea puterii de cumpărare a pensionarilor şi a salariaţilor cu venituri mici şi medii şi exclude categoric orice creştere privind taxarea muncii sau a pensiilor din sistemul public. Nici Klaus Iohannis n-a dorit PSD-ul la guvernare, şi asta ştim bine, dar i-a chemat pe social-democraţi când liberalii şi useriştii se încăierau zilnic, prin Parlament şi pe unde apucau. Dar asta s-a uitat.
