A cam început, e drept timid, ceea ce numim „campanie electorală”, premergătoare momentului propriu-zis al alegerilor locale din 9 iunie a.c., care se vor ţine concomitent cu cele europarlamentare. Nimic nou până aici. Fiecare cu miza lor, deşi „localele” eclipsează de-a dreptul pe celelalte. În afară de asta, prin importanţa lor în viaţa fiecărei comunităţi, alegerile locale, în cadrul cărora se desemenază primarii, consiliile locale, preşedintele Consiliului Judeţean şi consilierii judeţeni dau şi un semnal puternic fiecărei formaţiuni politice, de şansele care se întrevăd în perspectiva celor parlamentare, şi pe cale de consecinţă, prezidenţiale. Arma electorală, la îndemâna făecărui candidat şi formaţiune politică, este în actuala ediţie Facebook, mai exact reţelele de socializare. Pe lângă strategiile de acum clasice, la care nu se va renunţa. Despre candidaţii aruncaţi în luptă, ca oferte electorale, ştim deocamdată ceea ce anticipam: nu vor fi puţini la număr. Şi aici, fiindcă din alte perspective nu îi putem judeca, putem reflecta doar la vocaţia lor administrativă „ad-hoc”. Şi unora le putem admira temeritatea. Neputându-se revendica de la nicio ispravă oarecare, activitate concretă, măsurabilă, notorietate, se simt îndemnaţi totuşi să-şi anunţe disponibilităţile de a deveni „servitorii” comunităţii. Am văzut deja un candidat la funcţia de primar al Craiovei, care consilier municipal fiind, în anii din urmă –în postura de vedetă obosită-, în loc să menţioneze proiectele –câte au fost- votate, materializate, în care s-a regăsit şi votul său, avea alte trăncăneli de exprimat. Într-un mandat de primar, respectiv de consiliu local municipal, şi aici mă refer la municipiul Craiova, s-au făcut nişte lucruri, nu s-au făcut altele sau sunt întârziate, s-a îmbunătăţit o imagine a urbei, ca niciodată, la nivel naţional, s-a pus Craiova, pe harta turistică a ţării, printr-o respiraţie europeană, s-au făcut oricum, aşa cum se spune, paşi înainte, nu înapoi, încât lucrurile nu plutesc deloc într-un neliniştitor mister. Împlinirile robuste se văd şi s-au văzut cu ochiul liber, de-a lungul anilor. Nu mai dau nume „x sau y”, fiindcă de fapt într-o pre-campanie electorală sau chiar campanie electorală se spun multe inexactităţi, unele supărătoare, masa ingredientelor verbale fiind incontrolabilă. O să mai revin asupra acestor şabloane de discursuri electorale, precumpănitor acide, nervoase, arbitrare, care nu garantează nimic, decât oferă, la o simplă decriptare, simptome de viclenie şi hazard. Stăpână pe sine, pe bună dreptate, primăriţa Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, îşi vede mai departe, imperturbabil, de treburile cotidiene ale primăriei. Simpatică e situaţia în teritoriu, unde dacă nici până acum liniile de demarcaţie „ideologică” între partide, nu era decât străvezie, acum a dispărut cu desăvârşire, încât foşti primari liberali vor candida cu dezinvoltură din partea social-democraţilor, dar şi invers, cum se întâmplă de pildă la Poiana Mare sau Calopăr, dacă nu or mai fi şi în alte locuri. Ca dintotdeauna se anunţă bătălii îndârjite la Calafat, Băileşti, chiar Filiaşi, nu şi la Segarcea, unde prezenţa sediilor Cerealcom şi Domeniul Coroanei se face resimţită, şi în planul administraţiei publice locale, dar nu sunt excluse lansări de personaje cu totul noi, validate de staff-urile partidelor din teritoriu, pentru promiţătoarea lor înzestrare. Ca o părere, primarii –indiferent de culoare lor politică- care au avut proiecte europene, au accesat fonduri, au mişcat lucrurile din loc, îmbunătăţind infrastructura localităţii respective, pleacă la drum cu prima şansă. La Consiliul Judeţean Dolj, Cosmin Vasile, preşedintele în mandat, teoretic, nu poate avea emoţii, de niciun fel. Aidoma unui student sârguincios, de odinioară, a fost prezent la cursuri, seminarii ş.a.m.d., încât dacă aspiră „la ceva”, acel ceva este o notă mare „la examen”. Pe care, fie că ne place sau nu, o merită.
