Consiliul Naţional al PSD: Directiva lui Liviu Dragnea, o confuzie ideologică

A fost o vreme când Liviu Dragnea, preşedintele executiv al social-democraţilor, lăsa impresia unei depline competenţe în chestiuni de administraţie publică, deţinând nu numai preşedinţia Consiliului Judeţean Teleorman, ci şi pe cea a UNCJ. Promovat ministru al Dezvoltării Regionale şi chiar vice prim-ministru, lui Liviu Dragnea, devenit numărul doi în PSD, nu i s-a mai legat nici un demers şi, după prăbuşirea la CCR a proiectului de reorganizare teritorială, în care susţinea, între altele, că „fiecare regiune va avea mai multe capitale”, a venit deznodământul alegerilor prezidenţiale, cu domnia sa şef al campaniei electorale a lui Victor Ponta, după ce o condusese şi pe cea a lui Mircea Geoană. La Consiliul Naţional al PSD, preşedintele executiv al partidului a spus, între altele, că „eşecul PSD la alegerile prezidenţiale” s-a datorat înţelegerii greşite a conceptului de stânga, „partidul fiind confundat cu o formaţiune pro-sovietică şi etichetat nejustificat comunist”. Şi alte prostioare ridicole, de grădiniţă, care nu îşi aveau rostul. Liviu Dragnea, ca şef de campanie a lui Victor Ponta, a dus discuţia pe un teritoriu sensibil, pentru care nu poate fi bănuit de vreo expertiză. Într-o campanie electorală se spun multe năzdrăvănii şi legarea PSD de regimul comunist a fost una dintre ele, dar nu cea mai trainică. Substitutul miraculos şi comod al dezbaterilor politice l-au constituit acuzaţiile reciproce. Ceea ce a contat de-a dreptul a fost organizarea precară a votului din străinătate – votul diasporei – însoţit de o potenţare teribilă în ţară a unei furii etice. În absenţa unor conflicte adevărate, de agendă, cele două tabere s-au pleznit cu ce au avut la îndemână. De recentă ecloziune, la momentul respectiv, fiind aplicarea sintagmei de „ofiţer acoperit” lui Victor Ponta, parte a unui plan de campanie electorală. A mai contat şi „ordonanţa traseismului”, consecinţa unui sistem electoral complet dereglat, prost justificată, fiindcă nucleul PSD trăsese pentru o protipendadă liberală, la alegerile locale şi parlamentare, incapabilă de o organizare similară în teritoriu. 50% la 50% pe funcţii – fusese o înţelegere proastă pentru social-democraţi, înţelegere care urma să fie reziliată în forţă pentru menţinerea majorităţilor încropite la nivelul entităţilor administrative din teritoriu. Liviu Dragnea ştie că forţa portantă a ideilor este de natură etică. Şi recursul său la un astfel de demers liberal, elementar şi difuz, nu avea decât rostul de a marca trecerea elitelor de partea ideilor învingătoare. Consiliul Naţional al PSD a fost, de fapt, o chestiune de bucătărie internă, preambul la Congresul PSD din toamnă. Noua ofertă politică s-a exprimat timid, iar desemnarea Rovanei Plumb ca preşedinte al Consiliului Naţional al PSD – funcţie deţinută anterior de Adrian Năstase, a primit mai puţine aplauze decât eliberarea din funcţia de preşedinte la Organizaţia de femei. Stânga – PSD, ca partid de stânga – contează esenţial în dimensiunea socială a problemelor cu care se confruntă oamenii. Problemele acestora nu sunt false şi aşteaptă soluţii şi nu puţine puteau fi enunţate. Directiva lui Liviu Dragnea, de fapt o confuzie ideologică, a avut schepsisul ei. Clamată de „generaţia aşteptată şi finalmente adaptată”, deloc echivalentă cu competenţa şi cu un anumit sistem de valori, PSD a avut vigoare şi, implicit, oferte convingătoare cât timp – indiferent de generaţii – liderii săi impresionau prin tonalitatea discursului. Tonul, apt de îmbărbătare, era apanajul unor lideri autentici. Contextul a fost, de această dată, unul special, care a impus trei rezoluţii cu efecte politice imediate. Nici o limpezire ideologică nu era posibilă. Se poate admite acest lucru. În schimb, Victor Ponta a afirmat, însă, că PSD este ca pasărea Phoenix. Cam enigmatică exprimarea!