Este o decizie răsunătoare, atât juridică, cât şi politică. Confruntarea, timp de mai multe ore, a cel puţin patru membri ai personalului Lilianei Bettencourt, joi 21 martie a.c., la Bordeaux, pentru verificarea informaţiei conform căreia Nicolas Sarkozy, în timpul campaniei electorale prezidenţiale din 2007, a fost în vizită la aceasta, l-a determinat pe judecătorul Jean Michel Gentil (52 de ani) la o decizie neaşteptată: punerea sub acuzare a fostului preşedinte al Franţei. În comunicatul său, Parchetul din Bordeaux menţionează audierea, în ziua de joi, a lui Nicolas Sarkozy, asistat de avocatul Thierry Herzog, de la Baroul Paris, de trei magistraţi de instrucţie co-sesizaţi şi atribuirea învinuirii de abuz de încredere agravantă, abuz de slăbiciune, escrocherie agravantă în prejudiciul Lilianei Bettencourt. După acest act, Nicolas Sarkozy, care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, s-a văzut pus sub acuzare prin rechizitoriu, pentru fapte comise în februarie 2007, dar şi apoi, în detrimentul Lilianei Bettencourt Schuller. Abuzul de slăbiciune este de natură să atragă o condamnare de 3 ani de închisoare, o amendă de 375.000 de euro şi o pierdere a dreptului de a fi ales până la 5 ani. Avocatul fostului preşedinte al republicii, Thierry Herzog, a anunţat imediat intenţia de a face recurs. El găseşte decizia judecătorului de instrucţie „incoerentă în plan juridic şi injustă”. „Eu voi sesiza imediat, în consecinţă, Camera de instrucţie a Curţii de Apel Bordeaux, pentru a solicita nulitatea”, a spus avocatul. Fostul preşedinte a părăsit Palatul de Justiţie din Bordeaux escortat de o maşină a poliţiei. În afacerea Bettencourt, după 14 decembrie 2011, inculpatul Nicolas Sarkozy este al 17-lea pus sub acuzare. Afacerea a fost declanşată de ex-contabilul familiei Bettencourt, care a declarat la poliţie, în iulie 2010, suma de 150.000 de euro însuşită de omul de încredere, Patrice de Maistre, la începutul lui 2007. El a dat asigurări, potrivit contabilului, că suma a fost donată lui Eric Woerth, trezorier de campanie al lui Nicolas Sarkozy. Judecătorul de instrucţie a căutat să-l determine pe Sarkozy să recunoască că a comis un abuz de slăbiciune în detrimentul doamnei Bettencourt, solicitând bani pentru a-i finanţa campania electorală din 2007. Mai multe persoane din anturajul miliardarei au declarat că l-au văzut pe Sarkozy, în mai multe rânduri, întâlnindu-se cu Bettencourt. Nicolas Sarkozy a negat, recunoscând însă că a fost o singură dată, pentru a-l întâlni pe Andre Bettencourt, soţul moştenitoarei L’Oreal, care a şi decedat în noiembrie 2007. Anul trecut, la sfârşitul lunii noiembrie, după o audiere maraton de 12 ore, fostul preşedinte a dobândit statutul de martor asistat. Potrivit ziarului „Sud Quest”, care a consultat toate procesele verbale de audiere, fostul preşedinte ar fi declarat că „soţii Bettencourt nu mi-au dat bani şi nici nu le-am cerut”. Thierry Herzog susţine că judecătorul Gentil i-a dat statutul de martor asistat pentru abuzul de slăbiciune comis împotriva Lilianei Bettencourt în 2008 şi tăinuirea unor fapte care ar fi fost comise pe 19 ianuarie şi 5 februarie 2007. Se vorbeşte şi de o vizită a doamnei Bettencourt la Elysee, în 2008, în compania fostului om de încredere Patrice de Maistre, şi în 2007 de întâlniri între fostul ministru al Muncii şi trezorier de campanie al lui Sarkozy, Eric de Woert, şi Patrice de Maistre. Bineînţeles că liderii UMP vorbesc de complot, în timp ce socialiştii susţin că apără independenţa justiţiei. Cel care a dat tonul de la UMP a fost deputatul Lionnel Luca, care vorbeşte de o tentativă a lui Francois Hollande de a-l scoate, în 2017, din competiţie, pe singurul adversar care ar putea să-l bată. Fostul premier Francois Fillon consideră punerea sub acuzare „injustă şi extravagantă”, în timp ce Henry Guiano, apropiat al lui Sarkozy, declară că judecătorul Gentil „dezonorează justiţia”. Despre judecătorul Jean Michel Gentil se spune că se distinge prin metodele sale de lucru, este un independent care neagă orice orientare politică, deşi unii dintre colegii săi îl consideră „de dreapta”. Lucrează în subsolul Tribunalului, un spaţiu securizat, cu Cecile Ramonatxo şi Valerie Noel, alţi doi judecători, consideraţi „seniori de instrucţie”. A fost numit în 2004 la Bordeaux, pentru zece ani, şi anul trecut a candidat fără succes la postul de prim-vicepreşedinte al Tribunalului din Paris şi avocat general la Curtea de Apel din Paris.
