Exact când savura constanta staţionare avantajoasă, în sondajele de opinie, pentru primul tur al alegerilor prezidenţiale din ţara sa, Marine Le Pen, candidata Frontului Naţional, s-a văzut atinsă de o anchetă privind angajarea fictivă, ca asistenţi ai săi, pe când era eurodeputat la Parlamentul European, a gărzii sale de corp, Thierry Legiere şi Catherine Guset, şefa sa de cabinet, ambii plasaţi în detenţie provizorie. Ancheta este în sarcina poliţiştilor Oficiului anti-corupţie (OCL CIFF) din Direcţia Centrală a Poliţiei Judiciare din Nanterre. După ce Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) a admis că Marine Le Pen a plătit fictiv garda sa de corp, Thierry Legiere, în perioada octombrie – decembrie 2011, ceea ce aceasta din urmă consideră o minciună. Şi candidata Frontului Naţional, la Palatul Elysee, denunţă impacientată, o „cabală politică”, aluzia fiind la o altă anchetă, care îl vizează pe contracandidatul său, Francois Fillon, a cărui soţie Penelope, este bănuită de asemenea de o angajare fictivă. Adică un ronţăit de bani publici. În paralel, Parlamentul European reclamă Marinei Le Pen suma de 339.946 euro, salariul lui Thierry Legiere în 2011 şi al Catherinei Guset în 2016, care n-ar fi ocupat funcţiile de asistenţi, pentru care au fost plătiţi din fonduri publice europene. În acest dosar o nouă percheziţie a avut loc, luni seara, la sediul Frontului Naţional, ridicându-se probe materiale, fişiere etc. Indignarea e teribilă în rândul partizanilor celor doi candidaţi menţionaţi, al dreptei şi al Frontului Naţional. Numai că, angajările fictive au un aer de… deja vu, şi ingredientele afacerii Fillon, dar şi cele ale afacerii Marine Le Pen reamintesc de ceea ce s-a petrecut în urmă cu 21 de ani, mai exact în 1996, când oameni politici de prim-plan, până la Jacques Chirac, preşedintele Republicii la acea dată, de puţină vreme, au fost prinşi într-o anchetă tentaculară. Cu angajări fictive, aparţinând unui partid politic de dreapta. Momentan, în toiul „PenelopeGate”, ministrul justiţiei, Jean Jacques Urvoas apără… independenţa justiţiei. Publicaţiile „Marianne” şi „MediaPart” în temeiul unor documente europene, o acuză pe Marine Le Pen de un fals contract de muncă pentru garda sa de corp retribuită cu 40.000 euro pentru 3 luni de muncă la finele lui 2011. Confirmând percheziţia de la Frontul Naţional în dosarul asistenţilor parlamentari, Frontul Naţional denunţă operaţiunea mediatică menită să corodeze procentajul lui Marine Le Pen. Oricum, cert este că doi candidaţi cu bune şanse, de a intra în turul doi al alegerilor prezidenţiale, sunt atacaţi devastator, în presa din Hexagon, pe o chestiune de corectitudine, privind banul public. Ceea ce măreşte culoarul pe care „aleargă” Emmanuel Macron, un contracandidat bine plasat. La Comisia Europeană, Marine Le Pen este… un paria. Şi, într-un moment delicat, cum este cel pe care îl traversează Uniunea Europeană, nu de Marine Le Pen, sau anti-europeni de o asemenea factură, este nevoie. Ieri, Comisia Europeană a prezentat raportul său anual pe „dezechilibrele economice”. Franţa nu stă deloc bine, rămânând în categoria ţărilor cu dezechilibre excesive, dar trebuie înţeles ceea ce trebuie.
