Doljenii care suferă de afecţiuni grave, pentru care nu există posibilităţi terapeutice în ţară, se pot adresa Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) în vederea obţinerii unei aprobări de tratament în străinătate. Cei care îşi pun toate speranţele într-o astfel de soluţie trebuie însă să se înarmeze cu multă răbdare, pentru că legislaţia în domeniu este destul de stufoasă, iar traseul ce trebuie urmat, unul anevoios.
Anul trecut, opt pacienţi şi-au depus dosarul la Direcţia de Sănătate Publică pentru a pleca la tratament în străinătate. Din aceştia doar jumătate a îndeplinit condiţiile necesare. De aceea, foarte important de ştiut este că Ministerul Sănătăţii, prin intermediul Direcţiei de Sănătate Publică Dolj, trimite în străinătate numai pacienţii pentru care la nivelul ţării nu există tratament. De cele mai multe ori este vorba, de cazuri de leucemie şi limfoame care necesită transplant de măduvă.
„Anul trecut am avut opt dosare pe care le-am trimis la comisie. Dintre acestea au venit cinci cu recomandare de tratament în străinătate, trei neprimind recomandarea. În cele din urmă, din cele cinci dosare trimise la Bucureşti patru au fost aprobate. Este vorba de două leucemii, un limfom şi un neuroplastom. Anul acesta avem un singur dosar care a trecut de comisie şi este trimis spre aprobare la Ministerul Sănătăţii”, a declarat dr. Ştefan Popescu, purtător de cuvânt al Direcţiei de Sănătate Publică Dolj.
Legislaţia impune condiţii pentru bolnavi
În România, asiguraţii au la dispoziţie două variante în cazul în care doresc să solicite tratament în străinătate. Fie se adresează Casei de Asigurări de Sănătate (CAS), fie Direcţiei de Sănătate Publică. La CAS, cu ajutorul formularului E112 beneficiază de tratament în străinătate chiar şi persoanele pentru care există soluţii terapeutice în ţară. Se ţine însă cont de cât de urgent este cazul, dar şi de existenţa unor eventuale reacţii adverse.
În schimb, pentru a solicita tratament în străinătate prin intermediul DSP Dolj, în mod obligatoriu, pacientul trebuie să aibă nevoie de o intervenţie medicală care nu poate fi efectuată în România. Important de menţionat este faptul că pentru cei care obţin dreptul de a merge la tratament în străinătate sunt decontate spitalizarea, tratamentul, dar şi deplasarea. În schimb, nu beneficiază de astfel de avantaje şi aparţinătorul bolnavului.
Birocraţia, o piedică pentru pacienţi
Traseul ce trebuie parcurs este însă unul sinuos. În primul rând, bolnavul trebuie să obţină o recomandare de la medicul specialist, cel care, de altfel, stabileşte diagnosticul şi propune tratamentul în străinătate. Cu această recomandare, bolnavul sau aparţinătorul acestuia se prezintă apoi la direcţia sanitară de domiciliu, care întocmeşte un dosar ce va fi analizat ulterior de comisiile de specialitate. La nivelul Centrului universitar Craiova, pentru Dolj şi judeţele limitrofe, există 11 comisii, pe specialităţile cardiologie, chirurgie generală, chirurgie toracică, medicină internă, neurochirurgie, oftalmologie, oncologie, ORL, ortopedie şi pediatrie. Nu există comisii pentru chirurgie vasculară şi hematologie, Doljul fiind arondat la Bucureşti.
Aşadar, pacientul trebuie să se prezinte la una din comisii care îl examinează şi analizează toate documentele medicale. Ulterior, membrii acesteia stabilesc dacă este nevoie de tratament în străinătate sau nu. Dacă răspunsul este pozitiv, trebuie indicate trei clinici în străinătate. Cu această recomandare, dosarul pacientului revine la DSP Dolj, care poartă corespondenţa cu clinicile respective. Drumul pacientului – care, reamintim, suferă de o boală gravă – nu se opreşte însă aici. După ce Direcţia de Sănătate Publică obţine cel puţin răspunsul a două clinici, dosarul este transmis la Ministerul Sănătăţii, unde există o comisie ce analizează şi stabileşte dacă bolnavul are sau nu dreptul la tratament în străinătate.
De obicei, timpul necesar pentru a obţine aprobarea de tratament în străinătate este de aproximativ trei-patru luni. De anul trecut, legislaţia a fost modificată în aşa fel încât corespondenţa cu clinicile din străinătate să poată fi purtată şi de pacienţi sau de aparţinătorii acestuia. O palidă consolare pentru bolnavii care îşi pun toate speranţele în medicii de peste hotare.
