Când Mark Rutte se face auzit şi mai ales resimţit!

Puţini erau cei care îl credeau capabil de un tact atât de desăvârşit pe Mark Rutte, secretarul general NATO, încât să-l „răsucească” la 180 de grade pe Donald Trump, după ce în mai multe rânduri lăsase impresia unei desăvârşite şi deloc agreabile obedienţe. În cele din urmă, NATO, îngropat sub gheaţa Groenlandei, după câteva zile de escaladare a tensiunilor însoţite de ameninţări cu tarife vamale pentru mai multe ţări europene şi utilizarea forţelor militare, a împiedicat alunecarea într-o stare de dezordine definitivă. Şi odată cu NATO, UE a supravieţuit după ce se aflase pe o sârmă întinsă. La o zi după ce a renunţat la ameninţarea de a folosi tarifele vamale ca pârghie, pentru a ocupa Groenlanda şi a exclus folosirea forţei, Donald Trump a declarat că în cadrul unui viitor acord SUA vor avea acces total, fără sfârşit, fără limită de timp. Decizia trebuie însă aprobată de Parlamentul şi Guvernul danez. Discuţiile dintre Donald Trump şi Mark Rutte, repetăm, au soluţionat problema Groenlandei. Atmosfera la Forumul Economic a fost mai degrabă anti-Trump dacă avem în vedere discursul lui Emmanuel Macron precum şi al premierului canadian Mark Carney. După ce ameninţarea a trecut, cele 27 de state membre solicită acum Parlamentului European să ratifice acordul comercial cu Washingtonul. Acesta a fost rezultatul ultimei reuniuni a Consiliului European de joi, 22 ianuarie a.c.. Mesajul către Washington a devenit clar: arma este încărcată, dar la picior. Să fim clari: Donald Trump nu intenţiona să ia Groenlanda cu forţa dar, repetase, în câteva rânduri, că acest teritoriu danez se cuvine SUA şi numai ţara sa îl poate apăra. În opinia lui Donald Trump, nici Danemarca, nici ţările europene, nu sunt capabile să asigure securitatea acestui mare „iceberg”. La Davos, UE şi-a recăpătat doza de calm necesar şi acest lucru se datorează faptului că Mark Rutte s-a făcut auzit. Aşadar, la capătul unei extraordinare săptămâni diplomatice, la Forumul Economic Mondial, din staţiunea elveţiană de ski, unde liderii europeni s-au străduit să pună capăt unui impas cu Casa Albă privind Groenlanda, iar mai mulţi lideri occidentali au cerut rezistenţă în faţa ambiţiilor teritoriale ale lui Donald Trump, în timp ce Zelenski i-a acuzat pe liderii continentului de automulţumire şi inacţiune, a prevalat diplomaţia veritabilă. Supleţea, chiar rafinamentul. Fidel logicii unor negocieri care necesită şocarea şi sperierea adversarului cu propuneri inacceptabile, preşedintele Donald Trump omisese că bazele şi avanposturile americane din Groenlanda sunt deja definite prin acordurile încheiate cu Danemarca în 1951. Prin urmare, mai simplu aşa cum a sugerat Rutte, suficient era doar să se renegocieze aceste acorduri implicând membri europeni ai NATO, în determinarea să investească în apărarea insulei. Groenlanda a cerut respectarea liniilor roşii privind suveranitatea, după ce Donald Trump susţinuse că un acord cu NATO ar oferi SUA acces deplin şi permanent în insula arctică, obiectul unei dispute din ce în ce mai acerbe, care durează de luni de zile. Jens Friedrik Nielsen, prim-ministru al Groenlandei, a declarat că nu ştie ce conţine acordul din 1951, dar teritoriul în mare parte autonom doreşte un dialog paşnic cu SUA, iar suveranitatea sa nu este negociabilă.