Ştiinţa şi-a executat victima predilectă, Rapidul

Craiova a bătut Rapidul în primul rând pentru că bate Rapidul dintotdeauna. Cu Oblemenco venit pe masa de operaţie, şutând de-i săreau cusăturile, pentru “set” memorabil. Când giuleştenii erau în buza ligii secunde, oltenii au fost cei care le-au dat de fiecare dată brânciul decisiv. Când, conduşi de Il Luce, au avut titlul pe masă, în Bănie, tot Ştiinţa le-a dat peste mâini, mai mult din obişnuinţă, decât din rivalitate. Chiar şi când Craiova însăşi a retrogradat, Rapidul n-a scăpat de statutul de victimă. De astă dată, “leii” veniră din carantină, abia scăpaţi de covid, dar tot nu le scăpă Rapiduleţu’ din gheare. De 7 meciuri, Ştiinţa nu bătea pe nimeni şi nici nu s-ar fi încheiat seria neagră dacă nu apărea victima predilectă.  Complexul Craiovei cu Steaua/FCSB este minor faţă de blestemul reprezentat de Universitatea pentru poporul giuleştean. Şi “vişiniii” nu ne-au fost antipatici mereu, dimpotrivă, dar aşa a fost să fie, i-am bătut din inerţie!

În tur, Koljic le-a dat gol ciracilor lui Săpunaru când timpul de joc era marcat cu plus: pe torpila aia scria “Nu scăpaţi nici acum!”. Craiova putea marca de 20 de ori până atunci, dar ce farmec ar mai fi avut? Acum, bosniacul s-a grăbit şi a finalizat când încă nu pătrunsese în arenă galeria care este “peste tot acasă”, dar nu nimereşte mereu intrarea. Preocupaţi să sărbătorească succesul din Polivalentă, rapidiştii au rămas cu punctele de la handbal. Valoroase, fiindcă fetele vişinii se bat la titlu (din păcate, joacă şi în retur cu Craiova şi n-ar fi exclus să le sufle trofeul trupa lui Burcea, în virtutea tradiţiei!).

Craiova a câştigat de data aceasta în “stil Dan Petrescu”: văicărindu-se şi jucând pe contre. Oltenii au invocat covidul, accidentările, cantonamentul ciuntit, vremea nefavorabilă, horoscopul, etc. De parcă ar fi trebuit să le facă  alţii transferuri, de parcă nu a plouat şi pe celelalte echipe în Antalya, de parcă dacă s-au antrenat separat câteva zile şi-au pierdut brusc condiţia fizică şi au uitat schemele tactice infailibile. Nici măcar absenţe de marcă n-au fost din cauza pandemiei. N-a jucat Nistor, dar l-am avut pe Vînă, care poate greşi mult mai multe pase decât colegul de compartiment. Pentru Vînă ar trebui găsită o “pedeapsă” mult mai cruntă decât postura de rezervă. Îl mai avem şi pe pe Markovic, care ar vrea să alerge, dar nu-l lasă burtica. Dacă mai vedeţi vreun jucător la nivel de primă ligă cu tricoul umflat ca al sârbo-oltenaşului, punem mână de la mână şi îi trimitem un chintal de şaorma, să zică bogdaproste.

În sfârşit, bine că s-a terminat aşa şi bine că am văzut că şi Creţu poate juca fotbal totuşi, nu numai să-şi saboteze coechipierii. Reghe i-a avertizat pe suporteri că nu vor vedea mare lucru, dar măcar au văzut ce doreau pe tabelă. Vin vremuri complicate însă, echipa are potenţial de locurile 3-8, dar play-off-ul nu e asigurat nici pe departe. Achiziţii nu s-au făcut când era cazul, iar când vor fi efectuate se va invoca problema adaptării sau a pregătirii deficitare. Din cele 6 milioane luate pe Cicâldău s-au plătit câteva zeci de mii pe împrumutul lui Houri, pe care nu se mai contează deja, a venit Vînă, care n-a putut să-l facă uitat nici pe Vali Constantin, şi a fost luat liber de contract Roguljic, care joacă un meci şi alte cinci e accidentat.

Universitatea Craiova – Rapid 1-0 . A marcat: Koljic ‘5.

Universitatea Craiova: Pigliacelli 6 – Vlădoiu 6 (Căpăţînă ’64) 5, Papp 6, M. Constantin 6, Bancu 6 – Screciu 6 (Mateiu ’76), Al. Creţu 7 – Gustavo 6 (Baiaram ’76) 5, Vînă 3 (Cîmpanu ’64) 5, Ivan 7 – Koljic 7 (Markovic ’58) 4. Antrenor: Laurenţiu Reghecampf

Arbitru: Horaţiu Feşnic 7.