Negocierile sunt deschise. La alegerile legislative de duminică, 20 decembrie, din Spania, cele două formaţiuni tradiţionale din Spania, conservatorii Partidului Popular (PP) şi socialiştii PSOE au pierdut un număr mare de voturi în profitul noilor partide anti-austeritate şi anti-corupţie, PODEMOS şi CIUDADANOS. Chiar sosit în frunte, dar departe de o majoritate absolută, Partidul Popular condus de Mariano Rajoy, deşi solicită responsabilitatea formării unui nou guvern are în faţă o aritmetică a alianţelor extrem de complicate. Constituţia prevede că regele Spaniei desemnează candidatul capabil să formeze un guvern apt să treacă prin Camere. Adică, să abţină majoritatea absolută în Parlament, minim 176 de voturi din 350. În caz de eşec, învestitura este posibilă, 48 de ore mai târziu, de o majoritate simplă. Cum niciunul dintre blocuri nu a obţinut majoritatea absolută, calculele arată cam aşa: PP s-ar putea alia cu liberalii Ciudadanos, dar nu ating decât 163 de mandate; un bloc PSOE- PODEMOS nu obţine decât 159 de madate. În acelaşi timp însă, micile formaţiuni regionale separatiste din Catalonia, Ţara Bascilor şi Insulele Canare ar putea permite blocului de stânga configurarea unei majorităţi absolute. Acelaşi lucru s-ar întâmpla, dacă s-ar construi o alinaţă tripartită, din PODEMOS-CIUDADANOS şi socialişti (199 de mandate). Scenariul complicat, întrucât CIUDADANOS se desparte de ideea unei alianţe cu vreunul dintre partidele tradiţionale. La putere din 2011, conservatorii au repurtat doar 123 de mandate din 350, 63 mai puţine decât în urmă cu 4 ani şi 3,5 milioane de voturi mai puţin. Socialiştii de la PSOE, cu 22% din sufragii şi doar 90 de mandate au înregistrat cel mai slab rezultat din istoria lor. În 11 rânduri de alegeri, din 1977 până în 2011, media PSOE a fost de 38%. PODEMOS, marele câştigător al scrutinului, 20,6% din voturi, partid anti-austeritate are 69 de deputaţi. Sintetizând; nici blocul de centru-dreapta (163 de mandate), nici cel de stânga (161 de mandate), cu PSOE, PODEMOS şi puţinii comunişti de la Izguerda Unida (2 madate), nu sunt în măsură să formeze un guvern stabili fără negocieri cu naţionaliştii (26 de mandate).
