Partea sudică a României devine din ce în ce mai aridă, iar câmpurile fertile de altădată ar putea ajunge să fie acoperite integral de nisip. Cauzele le cunoaştem cu toţii: poluare, schimbări climatice, fenomene extreme, toate dublate de nepăsarea autorităţilor în ceea ce priveşte stoparea degradării excesive a suprafeţelor agricole. Un raport din 2018 al Curţii Europene de Conturi atrăgea atenţia asupra faptului că, la nivelul Uniunii Europene, nu există o viziune comună de acţiune şi că riscul de deşertificare nu este combătut în mod eficient. Principala metodă prin care se poate combate eficient fenomenul de deşertificare este împădurirea, în special în zonele în care solul nu este favorabil practicării agriculturii, iar statul român asigură multiple modalităţi de finanţare pentru astfel de proiecte.
Bani ar fi, nu şi interes…
Printre posibilităţi ar fi schema de ajutor de stat “Sprijin pentru prima împădurire şi crearea de suprafeţe împădurite”, aferent măsurii 8 “Investiţii în dezvoltarea zonelor împădurite şi în îmbunătăţirea viabilităţii pădurilor”, submăsura 8.1 “Împăduriri şi crearea de suprafeţe împădurite” din cadrul PNDR 2014-2020, aprobată prin ordinul MADR nr. 857/2016, prin care se acordă sprijin financiar atât pentru înfiinţarea, cât şi pentru întreţinerea suprafeţelor împădurite, pentru o perioadă de până la 12 ani. Şi totuşi, cei ce ar trebui să solicite fonduri, respectiv primăriile, concesionarii terenurilor de la Agenţia Domeniilor Statului sau alte categorii de deţinători de terenuri, fie ei persoane fizice sau juridice nu o fac. De ce nu o fac? Răspunsul ţine de perpetuarea satisfacerii intereselor de ordin personal. Oare cum ar putea, spre exemplu unii primari să mai tragă foloase proprii din gestionarea terenurilor proprietate publică, dacă pe acestea ar apărea păduri? Ce interes ar avea persoanele… să le zicem “norocoase”… care obţin contracte de concesiune a terenurilor de la ADS să creeze suprafeţe împădurite, din moment ce plătesc redevenţe infime către instituţie şi obţin profituri enorme din exploatarea ilicită a fondurilor funciare?! În schimb, aceştia acuză faptul că procedura de acordare a fondurilor ar fi greoaie, ar conţine dispoziţii contradictorii, că nu ar fi alocate ulterior resurse financiare pentru îngrijirea şi întreţinerea pădurilor, care să compenseze pierderea veniturilor pe care le obţin de pe terenuri agricole degradate.
Când interesul personal primează…
O explicaţie pentru starea de pasivitate a reprezentanţilor UAT-urilor din Dolj, Olt şi Mehedinţi ar fi obţinerea în mod ilicit a subvenţiilor de la APIA, aferente terenurilor degradate pretabile împăduririi, declarate ca suprafeţe agricole, pe care aceştia le controlează prin interpuşi. Spre exemplu, pentru judeţul Dolj, afectat grav de fenomenul deşertificării, Administraţia Fondului de Mediu nu a înregistrat nicio solicitare din partea autorităţilor locale pentru împădurirea terenurilor degradate în ultimii 5 ani.
Mai mult, fostul primar al localităţii Bechet, Costel Tulitu, a făcut lobby ani buni pe lângă reprezentanţii ADS (care constatau în mod repetat nereguli), ca societăţii pe care o controlează, AGRO INDUSTRIE&COMPANY SRL (administrată de fiul său, Cătălin Ştefan Tulitu) să îi fie menţinute clauzele contractuale, deşi terenul nu fusese lucrat. Surse din mediul APIA Dolj susţin că multe din terenurile pentru care firma a obţinut subvenţii nu ar fi fost cultivate, dar aspectele nu sunt certificate de inspectori pe teren, ceea ce ne face să bănuim că aceştia ar fi cointeresaţi.
În 2018, societatea familiei Tulitu, folosindu-se de un artificiu tehnic, care permite anual alternarea parcelelor declarate ca necultivate, ar fi obţinut subvenţii pentru 639,79 ha de teren necultivat. În cifre, sumele alocate de APIA Dolj societăţii AGRO INDUSTRIE&COMPANY SRL au fost de 692.482,59 lei. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără sprijinul inspectorilor de la Serviciul Controale pe Teren, care au “omis” să includă societatea în eşantionul de control în campania agricolă din 2018. Umblă vorba că, în interesul acesteia, şi nu numai, ar transmite frecvent date ce nu concordă cu situaţia din teren.
Susţinerea de care beneficiază familia Tulitu nu se limitează doar local. Surse din ADS susţin că relaţia contractuală cu societatea din Bechet a fost menţinută datorită legăturilor lui Costel Tulitu cu fostul preşedinte al ADS Bucureşti, Dan Mogoş. Poate aşa se explică şi faptul că, deşi trebuia să plătească către ADS o redevenţă de 600kg grâu/ ha, autorităţile ar fi închis ochii, făcând-o uitată nu doar o dată.
În judeţul Dolj, o parte din pajiştile permanente au fost dată de către primari în folosinţa unor consilieri locali, care se ocupă de ararea şi semănarea terenurilor, iar veniturile sunt împărţite frățește. Astfel, multe din terenurile care ar trebui încadrate în categoria celor degradate şi care ar putea fi împădurite, sunt ţinute “ascunse” de tot felul de indivizi, pe care nu-i interesează decât să încaseze subvenţii pentru ele, ştiind că nimeni nu va verifica dacă au fost sau nu exploatate agricol.
În loc de concluzie
Toate acestea sunt dovezi ale modului în care, şi în agricultură, interesul personal primează în faţa interesului general! Care e interesul general?! Acela de a stopa deşertificarea sudului ţării prin împădurire! Şi atunci, ne întrebăm retoric, oare se va sesiza cineva să controleze cu adevărat cum sunt acordate aceste subvenţii APIA şi de ce nu există interes pentru împădurirea suprafeţelor afectate de deşertificare?! Poate se vor găsi decizionali care să acţioneze în folosul comunităţii, nu doar pentru ei…
