Relatând uneori platitudini, alteori simpatic, lăsând impresia că se consideră tobă de cunoştiinţe în economie agrară, uşor defazat, ca să folosim un eufemism, de ceea ce se întâmplă prin ţările UE cu potenţial agricol remarcabil, ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale, Petre Daea, s-a trezit în faţa unei situaţii delicate, menită să-i adumbrească unele împliniri notabile, asumate la capătul unui an agricol bun. Este vorba de creşterea, ex-abrupto, a preţurilor la ouă, carnea de vită şi de porc, în magazinele de profil. A anunţat că a sesizat Consiliul Concurenţei, solicitând sprijin. Că nu există instrumente de a se interveni pe piaţa liberă, cum afirmă Petre Daea, este adevărat, dar problema se află undeva în amonte. Unde din păcate se stă prost. Şi nu din vina ministrului Petre Daea, ci a tuturor predecesorilor săi, unii recomandaţi de o cât de cât expertiză, alţii doar de carnetul de partid, şi acela temporar. Oricum, nu s-a avut în vedere o statornică strategie clară de stimulare a fermelor avicole, a celor de creşterea şi îngrăşarea porcilor, ca să nu mai vorbim de carnea de bovine sau de baby-beef. Am dialogat, ieri, cu Adrian Butaru, director al Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentaţiei Dolj şi directorul executiv al DGA Dolj, Adrian Popa, ambii bănuiţi a cunoaşte domeniile de activitate „păstorite”. Avem „câteva ferme avicole firave” la Vârvor (Hause Ana Tour), Apele Vii, Coşoveni, Cârcea, Brădeşti, Teasc, Maglavit cu efective reduse, opt ferme de porci, printre care cele de la Ghidici, Catane, Perişor, Malu Mare, Băileşti şi cam atât. Altfel, ca o paranteză, obţinerea autorizaţiilor de la Direcţia de Sănătate Publică şi Agenţia pentru Protecţia Mediului, la înfiinţarea unei ferme zootehnice, rămâne un calvar. Scandalul din vară „afacerea fipronil”, când retailerii au retras milioane de ouă din reţelele de desfacere, şi s-au închis zeci de ferme avicole, ne-a sugerat între altele ce potenţial are acest sector de activitate în Belgia şi Olanda. Dar să lăsăm comparaţiile de această factură. În sezonul rece, lucru ştiut dintotdeauna, preţul ouălor pe piaţa liberă are tendinţa de creştere, din motive subînţelese. O anomalie persistă însă şi ar putea fi corectată. Abatoarele abilitate, din Făcăi şi Cernele, plătesc carnea de bovină – în viu – la preţul de 4-5 lei, şi în magazine acesta ajunge la 20 de lei. Chiar dacă după sacrificare, prin randamentul de tăiere, preţul ajunge la 8-9 lei, tot rămâne anormal preţul din magazine. La carnea de porc, de la 6-7 lei per kg – preţul de abator – se ajunge la 18-19 lei per kg în magazine. Cu asemenea politici descurajatoare este clar că orice fermă specializată în domeniu nu are cum să o scoată bine la capăt, costurile de producţie depăşind sistematic pe cele de valorificare. Ori Petre Daea ştie aceste lucruri şi el ştie bine, dar nu le poate spune fiindcă nu sună adecvat politic. Şi acum o informaţie de pe site-ul „La France Agricole”: UE a exportat din ianuarie până în luna septembrie 2.799.983 tone carne de porc, mai puţin cu 326.000 tone ca anul trecut. Destinaţia principală: China. Ce vrem să spunem? Nimic altceva decât ceea ce se înţelege. Rămânem o bună piaţă de desfacere pentru alţii. Când acum patru ani, premierul chinez Li Keqiang a fost la Bucureşti, ministrul agriculturii din acea vreme, Daniel Constantin, s-a angajat prin contract să livreze cantităţi de carne de porc, dar şi de vită, pe care nici pomeneală să putem a le onora. Dar asta e o altă poveste. Fără furnizori de anvergură, consacraţi, preţurile la produsele autohtone – deficitare – vor flota nemilos. Şi acest lucru ministrul agriculturii Petre Daea, bănuim, îl ştie. De altfel, Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, conchidea concludent într-o declaraţie pentru Agerpress: „Întrucât mare parte din alimente sunt importate, iar leul scade faţă de euro, aceasta generează o creştere a preţurilor. Sunt legi ale economiei”.