Lia Olguţa Vasilescu, senator de Filiaşi, şi Cristina Calagiu, consilier judeţean, reprezentând aripa feminină ofensivă a USL Dolj, se aferează, de la o vreme, în tandem, în banale conferinţe de presă. Ca substanţă şi stil. Pe teme „la plezneală”, adică în funcţie de ceea ce le trece prin cap, în ziua respectivă, altminteri nu se explică platitudinile lor punctuale. Un amestec mereu searbăd de teme locale cu teme naţionale, sistematic prost dozat, oferă în egală măsură, şi uneia şi celeilalte, ocazia să penduleze între banal şi ambiguitate. Ca să nu spunem caricatură. Două militante ale USL Dolj se expun judecăţii presei locale şi nu numai, fără nici un fel de prudenţă, probând că nu sunt bine aşezate în câmpul reflexivităţii. Riscurile sunt, de obicei, imense, iar răstălmăcirile de tot felul la îndemână. Oricum, dacă am apela la un limbaj din tenisul de câmp, nici nu ştii care e mai bună la serviciu, fiindcă pe serviciul ambelor se poate face punct, ghem şi set de către adversar. O lăsăm pe Cristina Calangiu, care pare, mai degrabă, purtată de un entuziasm nefiresc în ceea ce spune. Deşi o bănuiam suficient de echipată administrativ. Şi ne aplecăm asupra unei aserţiuni a senatorului Lia Olguţa Vasilescu, care deplânge reducerea numărului de parlamentari „pe care o pregăteşte coaliţia de guvernare, lucru periculos pentru partidele româneşti”. Noi ştiam că reducerea numărului de parlamentari o pregăteşte însăşi Uniunea Social Liberală, al cărei proiect de lege se află deja depus la Camera Deputaţilor. Proiectul de act normativ menţionat prevede numai 300 de parlamentari, deputaţi şi senatori, pe când abordarea coaliţiei de guvernare, recent enunţată, vizează 380 de parlamentari, la care se adaugă şi reprezentanţii minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, adică puţin peste numărul de 400, ca să-l cităm pe senatorul Dan Şova. Pe de altă parte, reducerea numărului de parlamentari este impusă nu doar de raţiunile economice avute iniţial în vedere, ci şi de datele statistice ale recentului recensământ al populaţiei. De pildă, Doljul, faţă de 2002, înregistrează un minus de circa 140.000 de locuitori, cifră îngrijorătoare, cu destule consecinţe, inclusiv în privinţa desemnării numărului de parlamentari, consileri locali şi judeţeni. Că repartizarea numărului convenit de parlamentari, pe judeţe, nu va trebui făcută mecanic – adică doi senatori pe judeţ – ceea ce, poate, a avut în vedere Lia Olguţa Vasilescu, asta e o altă discuţie şi nuanţarea trebuia accentuată. Reprezentând opoziţia, doamnele Lia Olguţa Vasilescu şi Cristina Calangiu, dacă tot au ajuns la convingerea că formează un tandem politic omogen, adică se completează reciproc şi doresc să ţină în taifas presa locală, ar trebui, înainte de toate, să se pregătească meticulos cu mesajele convingătoare pe care doresc să le transmită. Altminteri, şuetele lor seamănă cu un film la care copiii sunt aduşi de părinţi. Adică obligaţi. Nu le pretinde nimeni mânie, încremenire în negativitate, ci inteligenţă suplă şi o deplină cunoaştere concretă a temelor acroşate. Devotamentul lor necondiţionat pentru adevăr şi, mai ales, problemele oamenilor, pare, uneori, suspect. Până acum, pot fi încredinţate, n-au punctat deloc pentru USL Dolj şi nici pentru ele înşile, ca „alteţe serenisime”.
Un articol de nota 10 care reuseste sa surprinda acea nuanta psihologica, specific feminina, prin care duduile ajunse in functii politice, mai mari sau mai mici, au o impresie extraordinara despre ele si exagerat de truncheata despre toti si despre toate, bagandu-se singure in seama prin fel si fel de iesiri in presa mai mult decat puierile si depersonalizante.
AMIN !
Comments are closed.