„Maria Tănase” – Ediţia a 28-a, acesta este genericul. Pe parcursul a trei seri, în organizarea Centrului judeţean de cultură şi artă, sub coordonarea nemijlocită a Consiliului Judeţean Dolj, în perioada 23-25 septembrie a.c. se organizează la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, ediţia a 28-a a Festivalului-concurs naţional al interpreţilor cântecului popular românesc „Maria Tănase”. Este cel mai longeviv festival şi ediţia din acest an marchează împlinirea a 56 de ani, fiind dedicat în exclusivitate marii doamne a câtecului popular românesc. Rostul evenimentului, cu o cadenţă nedezminţită, este şi „trecerea în revistă” a talentelor muzicii populare româneşti, o evaluare a stării acestui gen de muzică. Un element inedit, la actuala ediţie: Expoziţia dedicată Mariei Tănase, la Casa Băniei, de secţia de etnografie a Muzeului Oltenia, în creaţia domnului Florin Ridiche, „Cântec cu care îşi poartă rădăcinile”, cu vernisajul anunţat pentru ziua de marţi 23 septembrie. Ediţia din acest an, ne încredinţează Antonie Solomon, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Dolj, aduce pe scenă nume mai mult sau mai puţin consacrate, cu priză la public, precum Ciprian Pop, Andra Matei, Iulia Mihai, Maria Betrice Băndoiu, Doriana Talpeş, Andreea Feraru, Alexandru Brădăţan, Gabriel Dumitru, Nicu Mâţă, Oana Tomoioagă, Paul Ananie, Tudor Furdui Iancu, Ilie Caraş, Gabriela Tuţă, Oana Bozga Pintea, Ovidiu Homorodean, care pe parcursul a trei seri îşi vor etala talentul. Şi astăzi Maria Tănase e ascultată cu religiozitate şi clipa în care se aude vocea inimitabilă a marii doamne a cântecului popular românesc e clipa comuniunii. A fiecăruia dintre noi, cu întregul nostru neam. Se spune („Craiova mon amour” – ed. Scrisul Românesc) de doi autori cu deprinderi de povestitori, Al. Firescu şi Constantin Gheorghiu, că ori de câte ori marii cântăreţe i se făcea dor de „Minerva” se întrecea pe sine, lăsând impresii de neuitat. Se mai spune că Maria Tănase a deschis muzicii populare drumul oraşului şi interpreţii populari, precum Maria Lătăreţu sau Rodica Bujor, care debutaseră în aceeaşi perioadă, au fost priviţi cu mai mult interes, şi îmbrăcaţi tot timpul în costume naţionale abordau numai repertoriu popular, încât patronii localurilor au descoperit că muzica lor aduce notorietate şi clientelă, chiar mai mult decât obţinuseră până atunci. Când marele public prefera tangoul, canţoneta sau romanţa, genuri la modă, considerate elevate. Maria Tănase nu a renunţat să cânte în crâşme, cum spunea chiar ea, într-un memoriu scris probabil în jurul anului 1960, în care îşi manifesta nemulţumirea faţă de expresia artistică a vremii. Restaurantul, spunea artista „era singurul loc pe atunci unde puteai să-ţi deshami caii mai în larg”. Cu calităţile, nicicând cunoscute, nici până la ea nici după ea, cu vocea viguroasă şi caldă, greu de imitat, cu diferenţe de intensitate, nuanţe subtile, de negăsit la nici un artist până atunci, Maria Tănase a rămas un reper inconfundabil în muzica populară românească. Dincolo de tumultoasa, dar scurta ei viaţă, moştenirea Mariei Tănase este cântecul său fără egal, până în ziua de astăzi, cinstit iată la Craiova, cu veneraţie. Un fapt neîndoielnic lăudabil circumscris vocaţiei culturale a Craiovei.
