Prefaţată de nenumărate declaraţii pro şi contra, mai diluate în orele premergătoare dezbaterilor din CExN al PSD – pacifiste sau pe un ton vindicativ – ziua cea mai lungă din PSD a marcat, cum se exprima şi liderul său de la Vrancea, Marian Oprişan, cel mai grav atac la adresa partidului din istoria sa, „exprimându-şi totuşi încrederea în înţelepciunea colegilor săi de a depăşi orice fel de criză”. S-a vorbit mult, contradictoriu, cu şi fără argumente convingătoare. Menite să mai dezamorseze din tensiunile acumulate în exces, apte să degenereze în partizanate riscante, asigurările lui Liviu Dragnea, înaintea începerii şedinţei, că „respinge categoric ideea excluderii din partid a contestatarilor săi” a fost o mişcare înţeleaptă. Sub acest semn „al solidarităţii asumate”, atu care a definit PSD în momente de restrişte, şedinţa nu se anunţa deloc una de rutină. Dimpotrivă. Un apel la unitate şi raţiune formulase pe pagina sa de Facebook şi ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Victor Negrescu, unul dintre tenorii cumpătaţi, instruiţi şi realmente raţionali ai social-democraţilor, care reitera că principala preocupare a partidului trebuie să fie actul de guvernare. Cu puţine luni înaintea preluării preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene. În postarea sa menţionată, Victor Negrescu anunţa că Biroul permanent al PES activists România îl mandatase să susţină în Comitetul Executiv Naţional (CExN) valorile social-democrate şi păstrarea guvernării. Se anunţa o şedinţă cu scântei deşi, teoretic, pe surse, ca întotdeauna, tabăra pro-Liviu Dragnea era în avantaj consistent faţă de tabăra contestatarilor. Fiecare, cu „muniţia” sa de război politic. Nu lipsită de sens, în context, a apărut declaraţia logică a deputatului Doina Pană, aceasta anunţând că majoritatea organizaţiilor social-democrate din Transilvania şi-au exprimat susţinerea faţă de preşedintele partidului, dar „atâta timp cât Parlamentul şi-a făcut treaba (…) atâta timp cât Guvernul îşi face treaba, ce ne-a apucat”. Interesantă aserţiune, mai ales că vine de la un vicepreşedinte al PSD. Dacă a trăi într-o lume ininteligibilă, i-a mistuit pe mulţi enigma, a înlocui politica prin morală nu ispiteşte pe nimeni. Ziua cea mai lungă a fost una de cumpănă reală pentru PSD. Nu avem de unde să cunoaştem, aşa că nu ne hazardăm, ce s-a discutat în spatele uşilor închise. Oricum, un ziarist cu acces la umor, Mircea Badea, opina că decizia premierului Viorica Dăncilă de a face un pas în spate, odată cu Liviu Dragnea, putea conduce la situaţia descumpănitoare în care întreaga şedinţă să dureze doar… 63 de secunde. Varianta scurtă a intervenţiei premierului putea fi următoarea: „Pleacă Dragnea, plec şi eu, deci să plecăm toţi acasă”. Nu au stat lucrurile aşa cu siguranţă. Nu s-a supus la vot demisia lui Liviu Dragnea, în schimb Gabriela Firea i-a cerut liderului social-democrat să facă un pas în spate. Discuţiile s-au desfăşurat pe un ton civilizat, potrivit unor surse s-a discutat despre probleme de comunicare, dar şi de teme care ar trebui rezolvate. Şi fiind vorba totuşi de politică, dacă nu astăzi, nu mâine, atunci poimâine, când rănile reciproce vor începe să se cicatrizeze, multe vor trece în derizoriu. Dar nu în uitare. Opoziţia va încerca să folosească, şi este firesc, din muniţia stocată din războiul PSD contra PSD.
