Greutatea corporală crescută, indiferent că este vorba de supraponderalitate sau obezitate, constituie una dintre cele mai importante probleme de sănătate publică în rândul copiilor şi al tinerilor. Problemele asociate acesteia include afecţiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, disfuncţiile ortopedice, la care se adaugă repercusiuni psihosociale, cum ar fi o stimă de sine alterată, stigmatizare şi depresie, cu consecinţe asupra scăderii calităţii vieţii.
În România, obezitatea şi supraponderalitatea determinate pe baza greutăţii şi a înălţimii autodeclarate sunt în creştere, fiind mai mari la băieţi ca frecvenţă, ceea ce constituie o importantă problemă de sănătate publică, din cauza afecţiunilor asociate şi a repercusiunilor psihosociale.
Autopercepţia statusului ponderal este diferită în funcţie de sex, numărul fetelor care consideră că au greutate mai mare decât normal fiind mai mare, similar modelului din alte ţări. România are printre cele mai mici proporţii de copii care îşi percep greutatea ca fiind mai mare decât normal.
Obiceiuri alimentare defectuoase
Probleme mari au fost constate de specialişti la capitolul alimentaţie. Spre exemplu, consumul micului dejun nu este un comportament frecvent întâlnit, situând România printre ţările cu cea mai mică prevalenţă din acest punct de vedere, mai ales în rândul fetelor şi al copiilor proveniţi din familii cu un status socio-economic scăzut.
Consumul regulat al micului dejun este o componentă importantă pentru o dietă sănătoasă şi aduce un substanţial aport nutritiv (vitamine, minerale şi fibre). Indicele de masă corporală este, în general, mai scăzut la tinerii care consumă regulat micul dejun, pe când performanţele şcolare sunt mai crescute. Consumul zilnic al micului dejun scade semnificativ odată cu vârsta, atât în rândul fetelor, cât şi al băieţilor.
Şi consumul zilnic de fructe şi legume este semnificativ mai mic la băieţi şi în familiile cu un nivel socio-economic scăzut. Înregistrează o scădere semnificativă odată cu creşterea vârstei copiilor şi are o tendinţă de scădere în timp.
Consumul de fructe şi legume în perioada copilăriei are multiple efecte benefice asupra sănătăţii. Acestea contribuie la o bună sănătate şi creştere, la dezvoltarea intelectuală optimă, la un nivel scăzut al indicelui de masă corporală şi la o creştere a densităţii osoase la băieţi. Consumul de fructe şi legume în timpul copilăriei se reflectă asupra stării de sănătate a viitorului adult, prin scăderea riscului de boală coronariană, de infarct şi de cancer. Consumul acestora poate fi îmbunătăţit prin creşterea disponibilităţii fructelor şi a legumelor acasă şi promovarea consumului în rândul părinţilor, furnizarea de fructe şi legume în şcoli şi crearea de activităţi şcolare în grădina şcolii.
Înlocuirea gustărilor nesănătoase şi a alimentelor hipercalorice cu fructe şi legume contribuie la prevenirea şi tratamentul obezităţii, mai ales că forma şi culoarea acestora poate stimula consumul prin iniţierea intervenţiilor adecvate.
Copiii români, pe pe primele locuri la sedentarism
România ocupă locuri fruntaşe în ceea ce priveşte prevalenţa consumului zilnic de băuturi îndulcite. Copiii proveniţi din familii cu status socio-economic mai ridicat au un consum semnificativ mai mare faţă de cei proveniţi din familii cu nivel scăzut.
În schimb, adolescenţii din România ocupă ultimele poziţii în Europa în privinţa activităţii fizice zilnice. Fetele desfăşoară activitate fizică mai puţin decât băieţii. Activitatea fizică desfăşurată scade cu vârsta, simultan cu creşterea comportamentelor sedentare. Comportamentele sedentare sunt mai frecvente cu cât vârsta copilului este mai mare, copiii români având printre cele mai mari prevalenţe ale comportamentelor sedentare. România este singura ţară la care comportamentele sedentare se întâlnesc mai frecvent la familiile cu nivel socio-economic crescut.
În încercarea de a remedia toate aceste probleme, recent a fost publicată forma electronică a ghidului destinat tuturor cadrelor didactice care îşi asumă rolul esenţial de a contribui la educaţia pentru sănătate a copiilor, dar şi altor profesionişti, precum asistenţii medicali şi medicii şcolari care desfăşoară activităţi ce pot contribui la o mai bună educaţie pentru sănătate în şcoli şi grădiniţe.
