Ludovic Orban a comis-o, într-un fel ireparabil, prin plângerea penală asumată, împotriva premierului Viorica Dăncilă, introducând în denunţ acuzaţii, unele iraţionale, greu de probat şi peste toate o întreagă teorie a conspiraţiei, implicate fiind personalităţi din Israel, nenominalizate, de cel mai înalt rang. <<Făptuitoarea Viorica Dăncilă a realizat în perioada 25-26 aprilie 2018 o vizită în statul Israel, după ce în prealabil a decis în Guvern că România îşi va muta ambasada din Tel Aviv în Ierusalim. În cadrul acestei vizite, făptuitoarea a intrat în contact direct cu reprezentanţi ai statului Israel, „putere străină”>>, se scrie în denunţul prezentat duminică seara la un post de televiziune. Geneza întregului scandal, de la Bucureşti, este cunoscută. Tensiunile legate de memorandumul Guvernului privitor la o eventuală mutare a ambasadei române la Ierusalim, au evidenţiat încă o dată ambiguităţile din Constituţia României, în legătură cu competenţele concrete în materie de politică externă, ale preşedintelui, Guvernului şi Parlamenului. Deşi la o lectură aplicată a „Comentariului pe articole” la Constituţia României (Ed. CH Beck – 2008, în coordonarea prof. univ. dr. Ioan Muraru şi prof. univ. dr. Elena Simina Tănăsescu) se poate deduce că este vorba de o partajare a acestora. Isteţimea lui Ludovic Orban are din nefericire o geometrie variabilă şi în mimarea fascinaţiei pentru valorile democraţiei, a relaţiilor bilaterale ireproşabile, statornicite de 70 de ani, fără întrerupere cu statul Israel, o apucă razna pe arătură. Un albatros cu aripi de plumb, oricât s-ar dori o sprintenă rândunică, ori un şoim cu decolare perfect verticală, cade repede în cap. Plângerea penală „în nume propriu” a lui Ludovic Orban împotriva premierului Viorica Dăncilă, introducând suspiciuni aiuritoare – extrem de străvezii – faţă de corectitudinea oamenilor politici israelieni, crează probleme de maximă complexitate Bucureştiului. Israelul fiind o ţară prietenă, nu doar un stat al tuturor evreilor din lumea întreagă, indiferent de ţara în care sunt rezidenţi. Fără să realizeze deplin complicaţiile demersului său, Ludovic Orban demonstrează un teribil infantilism politic şi diplomatic. Şi iată de ce, pentru a ne referi la evenimente recente. La 11-12 aprilie a.c., la sediul Departamentului pentru politici de apărare, planificare şi relaţii internaţionale al MapN, în cadrul Dialogului Strategic şi al Comisiei mixte în domeniul apărării, între cele două ţări, s-a semnat planul de cooperare militară industrială pe anul în curs, în conformitate cu necesităţile armatei române. Anterior, pe 27 martie a.c., ministrul român al Apărării, Mihai Fifor, s-a întâlnit cu omologul său israelian, Avigdor Lieberman – originar şi Republica Moldova – cu care a abordat teme prioritare de pe agenda bilaterală a cooperării militare. Mihai Fifor a vizitat Centrul medical Sourovski – Spitalul Ichilov, pentru un proiect care vizează modernizarea Spitalului militar Carol Davila din Bucureşti, cooperarea cuprinzând şi specializarea tinerilor medici militari din ţara noastră. Ministrul român a vizitat companiile Rafael, Elbit, Iwi, IAI, pentru explorarea tututor posibilităţilor de cooperare industrială în domeniul militar. Să mai evocăm şi tragedia din zona Fundata-Zărneşti (judeţul Braşov) unde la 26 iulie 2010, s-a prăbuşit un elicopter militar de transport de tip Sikorsky CH-53 din cauza condiţiilor meteo, care avea la bord 6 militari israelieni şi unul român, Ştefan Claudiu Dragnea, 31 de ani, din Poiana Mare (Dolj), a cărui soţie a primit statutul de „văduvă a armatei israeliene” (Tahal-ului) cu toate drepturile aferente. Aeronava participase la un exerciţiu comun de „căutare şi salvare” cu numele de cod „Blue Ski 2010”. Când relaţiile militare bilaterale au o asemenea amplitudine, inclusiv emoţională, consolidate de-a lungul anilor, Tel Aviv-ul are motive de uimire, la ceea ce se petrece în premieră la Bucureşti. Cu toate acestea, site-ul ynetnews.com într-un articol „Premierul român ameninţat cu demisia în urma deciziei de a muta sediul ambasadei din Israel”, adoptă o atitudine extrem de calmă, prezentând lucrurile într-o manieră echilibrată. „Preşedintele PNL a depus o plângere penală împotriva prim-minsitrului Viorica Dăncilă, plângere care vizează faptul că premierul i-a ascuns lui Iohannis anumite informaţii (…) acuzându-l pe premier de trădare”. Povestea de la Bucureşti, oricum, nu dă bine în spaţiul public din Israel. Şi Liviu Dragnea, a folosit, ieri, sintagma de „antisemitism instituţional”. La rândul său, în declaraţia de presă, Ludovic Orban şi-a asumat integral plângerea penală, menţionând că pregăteşte moţiunea de cenzură. Fără nicio legătură una cu alta. A mai spus, cu candoare, că ceea ce a făcut era o obligaţie morală, constatând încălcarea legii. Subţire justificarea, ca să nu spunem mai mult, fiindcă reacţia sa nevrotică nu este exclus să atragă vânătăi dureroase, care nu vor întârzia să apară.
