„Ignoranţa naşte monştri” sau desantul, în anonimat, al mizeriei electorale

Exhibarea mizeriei electorale a devenit deja un exerciţiu obişnuit, un soi de practică pe teren a politicienilor noştri deposedaţi, cum s-au dovedit, de orice alte impulsuri de bun-simţ. Că de cultură politică elementară nici nu poate fi vorba nici nu mai există vreun dubiu: ajunge să le asculţi gângăvelile lozincarde schingiuite în stereotipii din care răzbate clinchetul puturos al vidului de idei. Şi de convingere.

Iar când inapetenţa pentru un minim de civilitate te subjugă nu-ţi mai rămâne decât apelul la gestul penibil des a-ţi ataca, pe furiş, adversarul prin metode preluate din arsenalul manglitorilor de cea mai joasă speţă.

Mi-a parvenit ieri o fiţuică, strecurată în cutia poştală cu aceeaşi nonşalanţă cu care se aruncau, prin triştii ani ai propagandei jdanoviste ori ai colectivizării forţate, denunţurile unor presupuşi duşmani de clasă.  În ea, în fiţuica ordinară, sub ghilotina anonimatului, un presupus concitadin o atacă, cu nume şi prenume, pe Lia Olguţa Vasilescu pentru vina, „criminală” (se înţelege) de a-i fi distrus nici mai mult nici mai puţin… viaţa. Omul, disimulat într-o ficţiune al cărei autor pare să fie o cucoană dedulcită, în spaţiul nostru public insalubru, la o apetisantă gamă de striptis politicianist, va fi având motivele sale de supărare. Dar, pe cât se pare, nu şi îndreptăţirea legală.

Anonimul denunţător al edilului Craiovei a avut un chioşc, aşa-zicând o afacere prin care, cu siguranţă nu fără eforturi, îşi întreţinuse, prin anii tulburi ai unei tranziţii fără norme, familia; demolat chioşcul, în baza unui set des decizii ale Consiliului local cu o acoperire legală altminteri atestată juridic, transferă tragedia, bănuit reală, în contul primăriei şi al primăriţei, prin eludarea oricăror argumente juridice şi, în consecinţă, fără niciun suport defensiv cât de cât judicios.

Nu intru în miezul problemei: întâi de toate, fiindcă, după ce iniţiativa noii echipe de edili ai Băniei căpătase, artificial şi gregar, dimensiunea unui scandal public întreţinut artificial şi …lucrativ chiar şi de nişte agregate mediatice locale, efectele s-au dovedit, aşa cum se poate constata acum cu ochiul liber, nu doar juste, ci chiar necesare şi benefice pentru înfăţişarea urbei. O confirmă deja cu prisosinţă apariţia primelor construcţii de gen cu profiluri arhitectonice de bun gust şi cu întregul dosar des legalitate, augmentat şi cu obligaţiile financiare faţă de bugetul Primăriei.

Miza acestei mizerii cu iz electoral este însă cu totul alta. Întâi de toate, suspectez gradul, un pic sf-ist, de ficţiune: semnatarul n-are identitate, presupusul chioşc n-are nume, adresă, e, deci, vorba, de o tipologie un pic himerică, creată de nişte companioni, aşa cum mi s-a sugerat, ai unei politiciene a cărei mobilitate de cadână demnă de o reprezentaţie bulevardieră a devenit, cu medieri cotroceniste, ceva mai mult decât mitografică, cu ceva interferenţe de mitocănie pe care nici etica rustică de pe la  Nana n-ar putea-o agrea.

Mitocănia, dacă e să fim cât se poate de precişi, se auto-denunţă prin faptul însuşi că toată această mizerie de propagandă electorală ieftină n-are nimic nici în clin nici în mânecă de-a face cu scrutinul de duminică. Şi dacă Lia Olguţa Vasilescu nu candidează pentru PE, unicul suport ce-ar putea interesa Primăria în contextul votului euro-parlamentar e legat, cu siguranţa, de ambiţiosul program al echipei pe care o coordonează de atragere de fonduri europene de care Craiova are atâta nevoie. Un demers deloc facil, căruia ar trebui să i se alăture şi cetăţenii de rând, inclusiv năpăstuitul anonim al delaţiunii comandate, dar cu atât mai mult politicienii de toate culorile, motivaţi astfel să trimită, la Strasbourg şi Bruxelles, emisari înzestraţi, capabili să se lupte – chiar şi cu mândria de români – pentru un prestigiu benefic pentru cei cărora le cerşesc votul.

Pentru Craiova, al cărei motor de înnoire a început să funcţioneze, e vorba de o oportunitate aproape istorică  Ar fi păcat să fie înecat acest proiect de schimbare, în bines, tocmai acum, cu astfel de metode virusate de elanurile pubere ale unei subrete căreia jocul anonimatului n-o face mai puţin transparentă la bara de striptis politicianist.