Pianista Dana Borşan concertează astă-seară la Filarmonica „Oltenia”

„O mare artistă, una dintre cele mai strălucite pianiste…”, după cum o apreciază şi revista „Actualitatea muzicală”, Dana Borşan este invitata Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, în compania Orchestrei Simfonice a acestei instituţii urmând a concerta astă-seară, de la ora 19.00. Dana Borşan – în prezent profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi încă din anul 2000 solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio – interpretează cu acest prilej Concertul nr. 23 în La major pentru pian, K. 488, de Wolfgang Amadeus Mozart. La pupitrul dirijoral se va afla Josef Suilen, din Olanda, muzician cu o bogată experienţă profesională, perfecţionat la Londra, unde a fost asistent al dirijorilor Carlos Kleiber şi Bernard Haitink la Royal Opera House – Covent Garden. Programul serii mai include Uvertura nr. 3 „Leonora”, de Ludwig van Beethoven, şi Simfonia fantastică, op. 14, de Hector Berlioz. Preţul biletului pentru concert este 15 lei (elevi, studenţi, pensionari – 8 lei).

**

Beneficiind de o temeinică formaţie de solist instrumentist (s-a afirmat ca virtuoz al clarinetului), Josef Suilen vădeşte, totodată, certe calităţi de maestru al artei dirijorale. Stau mărturie, în acest sens, memorabile programe de concert pe care le-a realizat la un înalt nivel de performanţă artistică, în fruntea diferitelor ansambluri orchestrale alături de care a evoluat pe mari scene europene. Claritatea şi precizia gesturilor, prestanţa scenică şi temperamentul vivace, căldura, profunzimea şi expresivitatea pe care le imprimă discursului sonor, potenţate de o autentică vocaţie de a conduce ferm orchestra, sunt trăsăturile care definesc personalitatea muzicianului olandez, ale cărui apariţii scenice întrunesc în unanimitate elogiile publicului şi criticilor de specialitate.

După absolvirea „cum laude” a Conservatorului din Amsterdam, Josef Suilen s-a perfecţionat la Londra, unde a avut prilejul să acumuleze o bogată experienţă profesională la Royal Opera House – Covent Garden, ca asistent al dirijorilor Carlos Kleiber şi Bernard Haitink. În prezent deţine statutul de dirijor al Orchestrei de Cameră din Brabant şi al Orchestrei Simfonice a Universităţii din Nijmegen, iar între anii  2008-2012 a fost dirijorul principal al Orchestrei Armatei Regale Olandeze (Royal Netherlands Army Band). În calitate de director artistic, Josef Suilen a coordonat realizarea musical-ului „Les Misérables” (producţie marca Stage Entertainment), ce s-a bucurat de un răsunător succes la Amsterdam şi Rotterdam. După cronicile entuziaste publicate în presa de specialitate, spectacolul a fost distins cu numeroase premii.

**

Interpretă fascinantă, cu o putere de expresie deosebită, artistă de o desăvârşită muzicalitate, Dana Borşan şi-a câştigat un loc binemeritat în elita pianisticii româneşti. Este profesor univ. dr. la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti şi, din 2000, solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio.

Născută la Cluj, licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi beneficiară a unei burse a Comunităţii Europene, la Hochschule der Künste din Berlin, discipolă a maeştrilor Gabriel Amiraş şi Georg Sava, Dana Borşan a urmat cursuri de măiestrie cu Hans Leygraf, la Mozarteum – Salzburg şi Hélène Boschi, la Weimar. Numele său apare constant, de peste 35 de ani, pe afişele tuturor filarmonicilor din România şi în programe de concert din străinătate. A susţinut în 17 ţări (Germania, Franţa, Italia, Irlanda, Spania, Marea Britanie, Norvegia, Cehia, Slovacia, Rusia, Moldova, Bulgaria, China, Ungaria etc.)  peste 900 de concerte şi recitaluri, propunând de fiecare dată programe de substanţă, cu repertorii diverse, adevărate provocări pentru evoluţia oricărui pianist. A cântat pe scene de prestigiu, însă cea mai consecventă şi susţinută prezenţă concertistică a artistei se înscrie în spaţiul german.

Deşi preferă creaţiile clasicismului vienez şi ale marilor romantici (Schumann, Chopin, Liszt, Brahms), artista are în repertoriu lucrări inedite: Concertele de Hanns Wolf, Moritz Moszkowski, Siegfried Matthus, Sigismund Toduţă). Până în prezent, are 16 apariţii discografice la case bine cunoscute. A fost distinsă cu Premiile Uniunii Criticilor Muzicali (1991 şi 2006) şi Premiul revistei „Actualitatea muzicală” (1998).

• În domeniul muzicii vocale, L. van Beethoven a compus mai multe cantate, două misse, muzică de scenă, lieduri şi o singură operă, „Fidelio”.    Pentru aceasta, a scris patru uverturi: trei denumite „Leonora” şi ultima intitulată „Fidelio”. Numerotarea lor nu este corectă: „Leonora” II deschide şirul uverturilor, urmată de „Leonora” III şi „Leonora” I. Dintre acestea, celebră şi cea mai des interpretată este Uvertura „Leonora” III (datată 1806), reprezentând o pagină muzicală de referinţă marcată de geniul beethovenian. Lucrarea debutează solemn, în sonorităţi grave. Tema principală, prezentată în tonalitatea Do major, se dezvoltă progresiv, izbucnind apoi într-un magnific imn închinat libertăţii spiritului uman.

• Concertul în La major pentru pian şi orchestră, K. 488, de W.A. Mozart, este datat 2 martie 1786, fiind şi primul dintre cele trei concerte pentru pian compuse în 1786, ultimul an de glorie pianistică a muzicianului în Viena „Klavierland-ului”. Concertul se remarcă prin prospeţimea impresiilor, luminozitatea imaginilor, traduse printr-o mare abundenţă melodică, precum şi prin alternarea dispoziţiei generale lirice cu episoade în care se manifestă tendinţa spre umor fin, specific gândirii mozartiene. Manuscrisul autograf se află la Biblioteca Conservatorului din Paris, iar prima ediţie a apărut abia în anul 1800, la Editura „J. André” din Offenbach.

• Lucrare de referinţă a romantismului muzical, Simfonia fantastică a fost scrisă de Hector Berlioz la vârsta de 27 de ani. Îndrăgostit de o frumoasă actriţă – Harriet Smithson –, în care vedea întruchiparea idealului său feminin, Berlioz suferă o amară decepţie. Această dezamăgire îl determină să scrie o simfonie în care să descrie dragostea sa neîmpărtăşită şi al cărui element central să-l constituie chipul iubitei. Compozitorul a supranumit-o „Episod din viaţa unui artist – mare simfonie fantastică în cinci părţi”. Berlioz deschide astfel o nouă perspectivă asupra simfoniei romantice, prefigurează apariţia poemului simfonic prin arhitectura inedită şi tratarea liberă a materialului tematic. Canoanele clasice sunt evitate, inventivitatea şi sensibilitatea autorului devin elemente de prim-plan.