Acuzat, deunăzi, de colaborarea cu fostele servicii secrete comuniste (SB) din ţara sa, în anii ’70, deţinătorul Premiului Nobel pentru pace, Lech Walesa, aflat în vizită în Venezuela, a dezminţit, vineri, toate acuzaţiile, declarând pe blogul său personal: “Nu am colaborat cu SB, nu am primit bani şi nu am făcut rapoarte scrise sau orale“. Scandalul e imens. Lech Walesa, liderul sindicatului anti-comunist Solidarnosc, este acuzat că a fost informator al serviciilor secrete poloneze – Sluzba Bezpieczenstwa –, tocmai el, care a fost ales apoi cu 74%, primul preşedinte al Poloniei post-comuniste. În 1995, când şi-a dorit al doilea mandat, a fost învins, paradoxal, de Aleksander Kwasniewski, din partea social-democraţilor, un fost lider al tineretului comunist din Polonia, Pe urmă, în 2000, când Lech Walesa a mai încercat o candidatură, a obţinut doar 1,1% din voturi, la scrutinul prezidenţial. De unde a plecat toată nebunia? La domiciliul generalului Czeslaw Kiszezak, fost şef al SB şi fost ministru de Interne, decedat anul trecut, s-ar fi găsit mai multe documente pe care soţia acestuia voia să le valorifice la Institutul Polonez al Memoriei Naţionale (IPN). Lukasz Kaminski, director IPN, care se ocupă de crimele naziste şi comuniste, a convocat o conferinţă de presă, dezvăluind un angajament de mână al lui Lech Walesa botezat “Bolek” şi “dosarul său personal”. În horă a intrat şi preşedintele ţării, Andrezj Duda, care citează o carte scrisă de doi istorici, consideraţi a se baza pe “probe solide”. Posibila colaborare a lui Lech Walesa cu SB este o temă de dezbatere în Polonia după 1990. Ea este extrem de “dragă” celor de la PiS-ul lui Lech Kaczynski, şi are în opozantul anti-comunist Krzystof Wyszowsky un adversar al Lech Walesa, un acerb susţinător, acesta declarând că “nu deţinătorul Premiului Nobel pentru pace a rupt cu SB, ci SB a făcut-o pentru că dădea rapoarte fictive şi încasa necuvenit între 150 şi 250 euro” (la valoarea actuală a zlotului). Să nu omitem că primele acuzaţii contra liderului istoric al „Solidarităţii” au fost lansate în 1992 de ministrul de interne de atunci Antoni Macierewicz, actualul ministru al apărării şi apropiat colaborator al lui Kaczynski. Parcă se leagă lucrurile. În anul 2000, un tribunal din Varşovia a albit trecutul lui Lech Walesa. Numai că această decizie nu convine PiS, care o ţine langa cu teza conform căreia în 1989 căderea regimului de la Varşovia nu a fost decât opera serviciilor secrete poloneze, pentru a permite ex-comuniştilor să-şi păstreze puterea. O teză pe care majoritatea opozanţilor anti-comunişti polonezi o consideră absurdă, fiindcă în discuţie ar trebui introdus Vaticanul şi nu numai. Lech Walesa, acum în vârstă de 72 de ani, nu rămâne dator şi afirmă că pentru a se menţine la putere actualul guvern polonez, are nevoie de duşmani. A făcut promisiuni populiste, pe care nu le poate onora. Multe ţări europene traversează o criză de legitimitate a democraţiei lor, dar nimeni nu îşi imagina că în rândul acestora ar putea fi menţionată şi Polonia “considerată elevul fruntaş al estului în UE”. Dacă Lech Walesa a fost “agent comunist” este mai degrabă neverosimil, deşi în faţa probelor peremptorii, prudenţa este recomandabilă.
