În Italia, omagiile adresate „Il Profesore” curg din toate părţile, Umberto Eco, intelectualul care prin erudiţie a contribuit, ca nimeni altul, la schimbarea culturii italiene contemporane, este celebru astăzi, deplâns de media şi instituţiile de cultură: moartea sa a surprins un pic toată lumea, deşi se ştia, de mai multă vreme, că suferea de cancer. Această enciclopedie unică, uimitoare prin polivalenţă, rămâne de referinţă. Nimeni altul, ca Umberto Eco, nu a reuşit interesantul melanj între „cultura înaltă” şi „cultura de jos”. Succesul planetar al romanului „Numele trandafirului” (30 milioane de exemplare au fost vândute în lume) va fi greu de atins. Există un aspect al bătăliei civice, duse de Umberto Eco, mai puţin cunoscut: anti-berlusconismul său. Silvio Berlusconi era, pentru Umberto Eco, încarnarea ignoranţei şi vulgarităţii. Când „Il Cavaliere” punea stăpânire, la 4 octombrie 2015, pentru 217 milioane de euro, pe editura Rizzoli, Umberto Eco, care publicase tot timpul aici, a decis să demisioneze. Decizie deloc facilă, dar inevitabilă: el nu putea lucra pentru un duşman politic. 25 de zile mai târziu anunţa că, împreună cu alţi scriitori, crează o nouă casă de edituri, botezată „La Nave di Teseo”. Umberto Eco, unul dintre intelectualii celebri ai Italiei, este mort. Dacă „La Nave di Teseo” va reuşi să supravieţuiască, rămâne de văzut.
