Ultimul târg de săptămână dinaintea Crăciunului a adus numai dezămăgire printre crescătorii de animale din comuna Leu. Mulţi s-au trezit cu noaptea-n cap, şi-au urcat porcii în căruţe şi au pornit pe drumul care duce către piaţă cu speranţa că vor reuşi să facă un ban, acum, înainte de sărbători. Preţul prea mic şi nehotărârea cumpărătorilor i-au făcut însă pe mulţi să se întoarcă cu animalele acasă. Oamenii au mărturisit cu amărăciune că, după un an de muncă şi sacrificii, nu reuşesc să scoată nici măcar banii pe care i-au investit. Ca să vă faceţi o idee, porcul se vindea cu 6 lei pe kilogram, în viu, în timp ce o baniţă de boabe de porumb, din care un porc se hrăneşte doar două zile, costa 11 lei. Ori, în astfel de condiţii, mulţi crescători se gândesc serios să renunţe la această îndeletnicire.
Unul dintre cele mai mari târguri de săptămână din judeţul Dolj, cel din comuna Leu, a fost, ieri, din nou teren de negocieri aprige între comercianţi şi cumpărători. Cum până la Crăciun au mai rămas doar câteva zile, toată atenţia s-a îndreptat spre sectorul în care se vindeau porcii. De la cei mai mici şi până la cei foarte mari, care îşi găseau cu greu locul într-o căruţă, erau scoşi la vânzare pentru un preţ ce pornea de 6 lei pe kilogram. După ce dăduseră mai multe ture prin târg, celor care veniseră să cumpere li se părea, totuşi, un preţ care mai putea fi negociat. De cealaltă parte, vânzătorii erau convinşi că suma este mult sub ceea ce ar trebui să fie şi, automat, discuţiile se precipitau. „Preţul este foarte mic – eu cer 6 lei pe kilogram – dar ce să facem dacă nu se vând? Rămânem cu pasiunea de a creşte animale”, spunea, ieri, cu ironie, unul dintre crescătorii care îşi aştepta clienţi pentru porc de aproape 200 de kilograme.
„Este mai scumpă o sticlă de bere decât un kilogram de carne”
Lângă el, o altă căruţă în care erau expuşi spre vânzare nişte porci la fel de mari. Ion Crăciunescu, localnic din Leu, purta o conversaţie aprigă cu alţi comercianţi, şi el la fel de nemulţumiţi de preţul la care se vând porcii de Crăciun. ”Anul trecut a fost mai binişor, dar anul acesta a fost slab de tot. Mai este un târg şi duminica viitoare, până în ajun de Anul Nou, dar eu ştiu, nu cred că o să mai caute lumea porci … M-am dus pe la Mârşani, la Bratovoieşti, pe la Celaru, pe unde Dumnezeu nu ne-am dus şi tot nu am vândut. Oamenii întreabă şi pleacă, li se pare preţul prea mare. Le zic, mă, nele, las-o încolo, că o sticlă de bere este 8 lei şi un kilogram de carne este 6 lei. Asta este, ce să facem”, spunea, cu supărare, omul în timp ce privea şirul de căruţe din care se vedea, de asemenea, spinările porcilor.
„Îi dau un porc gratis, să vină să-i dea mâncare”
Mulţi dintre crescătorii de porci şi-au încercat norocul şi în duminicile trecute, venind la târgul de la Leu cam toată luna decembrie. Ca tot comerciantul care ştie mersul pieţei, la început au cerut un preţ mai mare pe kilogram, dar nici când au mai coborât din sumă tot nu şi-au văzut marfa vândută. „Am venit cu cinci porci şi am vândut abia unul de 124 de kilograme, cu 750 de lei. L-am dat la jumătate de preţ faţă de anul trecut, dar e bine că l-am dat. Sunt crescuţi de noi, că altă posibilitate nu avem din ce să trăim, salariile sunt mici şi trebuie să ne ocupăm şi noi cu ceva: muncim pământul. Anul trecut am vândut cu 7 şi 8 lei kilogramul, acum cu 5 sau 6 lei. Numai de rânit şi ce plătim ca să le aducem mâncare… Avem cinci pogoane de porumb, am cumpărat vreo zece saci de îngrăşăminte ca să dau pe el… apoi alţi bani pentru arat, discuit, sămânat… Ca să cresc porcii ăştia şi să iau nişte bani acum cu care să plătesc toate muncile acestea. Este o pierdere foarte mare. Am glumit cu cineva şi am spus că îi dau un porc gratis, iar tot anul următor să vină şi să îi dea să mănânce – din pătul de la mine! – şi să îi facă curat. Să vedem dacă îi convine, dar nici aşa nu vrea”, spunea Victoria Ciurea. Mâhnirea sa era amestecată cu revoltă, dar recunoştea că nu are o altă posibilitate de a-şi întreţine familia.
Și păsările şi-au aşteptat îndelung clienţii
Târgul din Leu este foarte mare şi găseşti apoape orice. Este căutat şi pentru păsările de curte. Elena Grigorie era o bătrână care venise de la ora 6.00 a dimineţii, cu doi curcani şi o curcă, dar nu reuşise să vândă decât curca. „Cer 280 de lei pe un curcan. Preţul este foarte mic pentru că pasărea are peste 20 de kilograme, este curcan de rasă. Am reuşit să mai vând o curcă şi mai stau puţin şi plec. Nu mai vin absolut deloc la târg fiindcă nu se merită, numai tremuratul pe care îl luai… Anul trecut nu am avut curcani de vânzare, iar pentru anul viitor să fim sănătoşi şi să mai vedem, nu ştim ce o fi de azi pe mâine”, spunea femeia, care îşi ţinea cei doi curcani albi la picioare. Alături, un alt domn cu două curci. Preţul unei păsări era de 150 de lei şi omul era dispus să mai lase la bani, dar numai să nu mai plece cu ele acasă.
Fasolea uscată bate ciolanul de porc
Kilogramul de carne de porc era, totuşi, cea mai ieftină marfă în târg. Ca să facă o comparaţie între preţul pe care îl cer la vânzare şi banii pe care îi consumă ca să îi crească, oamenii dădeau ca exemplu porumbul. Pe o latură a târgului, dincolo de căruţele cu porci, erau aliniate şi câteva grămezi cu boabe de porumb. Preţul afişat era de 11 lei pe baniţă. Comercianţii recunoşteau că un porc de gabaritul celor care erau scoşi acum la vânzare mânca doar două zile din baniţa respectivă, prin urmare era nevoie de o mare cantitate de boabe pentru a-i hrăni. „Am şi eu porci de vânzare, dar îi vând de pe hârtie. Am pus anunţul aici şi dacă mă întreabă cineva, bine.. dar nu m-a întrebat nimeni până acum”, spunea, cu resemnare, vânzătorul de porumb. Oamenii glumeau şi, tot ca o comparaţie, spuneau cât este şi kilogramul de fasole uscată – 9 lei, deci mult mai scump decât kilogramul de carne de porc.
În ceea ce îi priveşte pe cumpărători, aceştia erau cât de cât împăcaţi cu preţul. Fiindcă târgul era plin de porci, singura grijă a lor era să-l aleagă pe cel cu mai multă carne şi mai puţină grăsime.
Primarul comunei Leu, Iulian Cristescu:
„Dezamăgirea oamenilor este foarte mare faţă de aşteptări. În fiecare an, ei îşi cumpără sau fac schimb ca să aibă un număr de purcei. Se hotărăsc fie să îi crească pentru ei sau să facă şi o activitate de producţie, să scoată nişte bani care să înlocuiască salariul sau pensia. Este un nucleu de comune care vin în acest târg şi îşi vând produsele obţinute din munca lor cinstită. Ar fi trebuit să fi fost un abator de prelucrare, să fi fost achiziţionaţi sutele de porci care sunt crescuţi bine, cu boabe de porumb şi din grânele noastre de aici. Preţul este mult mai mare la produse decât la carne şi nu ştiu când s-a mai întâmplat chestiunea asta sau dacă în alte ţări se mai întâmplă aşa ceva. Nu cred, şi am vizitat şi eu, am mai şi studiat. Cei de la APIA aveau o statistică foarte clară referitor la porcii care se cresc la Leu. Mă întreb eu ce mai facem cu această statistică? Trebuiau să facă un calcul firesc care să spună că, în comuna Leu şi în comunele din împrejurimi, avem 10.000 de porci, iar necesitatea pentru târg este de 6.000, ce fac cu restul de 4.000? Haideţi să mergem către oameni, să facem un proiect. Câtă mulţumire vedeai pe faţa unui ţăran autentic dacă el acum îşi număra banii şi se ducea acasă cu porcul vânut. Ori el s-a chinuit un an, a consumat cerealele, a făcut un lucru bun şi nu a stat la poartă să vadă cum cresc buruienile. Pentru aceşti oameni, sărbătorile nu sunt aşa de tihnite pentru că vor mai da de mâncare la u porc, pentru că nu pot să-l omoare sau să îl înstrăineze degeaba şi să nu poată să îşi recupereze nişte bani cu care să îşi plătească impozitele, lumină, butelie, curent. Este o supărare pentru crescători şi această stare de fapt îi face să nu mai fie aşa de convinşi că trebuie să muncească. S-ar putea ca la anul să fie prea mulţi cumpărători şi prea puţini porci pentru această perioadă importantă a anului”.
RADU ILICEANU şi LAURA MOȚÎRLICHE
