Kievul a primit o nouă propunere de pace, din partea SUA, care pare să reitereze condiţiile maximaliste avansate anterior de Moscova, denunţate de Kiev, ca echivalând cu o capitulare de facto. Oficiali ucrainieni şi europeni s-au simţit luaţi prin surprindere, când existenţa planului lui Steve Witkoff a devenit public, printr-o scurgere de informaţii, după ce consideraseră că Donald Trump începuse să realizeze nesinceritatea lui Vladimir Putin în atingerea unei înţelegeri. Potrivit Axios o întâlnire în Turcia, între trimisul special al SUA, Steve Witkoff şi Zelenski, ar fi fost anulată din cauza refuzului preşedintelui ucrainian de a discuta planul american, insistând să introducă în discuţie şi reprezentanţii ţărilor europene. De altfel, Kaja Kallas, şefa politicii externe a UE, a şi clamat că pacea în Ucraina poate fi realizată doar împreună de europeni şi ucrainieni, cugetare deloc bine primită de administraţia americană. Planul în 28 de puncte, a cărei existenţă a fost semnalată prima dată de portalul Axios, ar necesita în forma sa actuală concesii semnificative din partea Ucrainei, inclusiv restricţii în privinţa efectivelor forţelor armate, renunţarea la teritoriile ocupate, unele parţial, de armata rusă, şi… nici o discuţie despre NATO. De altfel, SUA au respins, de mai multă vreme, solicitarea de aderare la NATO a Ucrainei ca garanţie de securitate. Nu puţine runde de discuţii se poartă în secret, de mai multă vreme, căutându-se un plus de flexibilitate din partea ambelor părţi. Kievul nu a comentat public despre planul menţionat, dar a făcut trimitere la existenţa lui. Şeful de cabinet al lui Zelenski, Andriy Yermak a declarat, miercuri, că se află în contact constant cu echipa lui Donald Trump, inclusiv cu Steve Witkoff şi că va colabora cu SUA în a pune capăt războiului, şi a se asigura o pace dreaptă şi durabilă. Abordarea europeană este de a-l presa pe Vladimir Putin, prin sancţiuni economice amplificate şi sprijin pentru Ucraina, să revină la masa negocierilor de pace. Sunt formulări clişeu, lipsite de mare relevanţă. Nu este clar cât de elaborată a fost planificarea planului de pace pomenit. În schimb, se presupune altceva: cutremurul politic de la Kiev, generat de scandalul de corupţie de mare amploare, care implică, şi încă serios, cercul apropiat al lui Volodimir Zelenski, investigată de agenţii anticorupţie, aflaţi sub controlul ambasadei de la Kiev, face ca volumul materialelor compromiţătoare să fie ajustat în funcţie de necesităţile politice. Washingtonul are acum, ca niciodată, ocazia să-i facă oferte concrete lui Zelenski pe care acesta le va refuza extrem de greu. FBI-ul ar avea un ofiţer de legătură în cadrul NABU. Este însă prematur de tras o concluzie din tot ceea ce se întâmplă, dar scandalul de corupţie este folosit şi pentru a-l neutraliza pe Zelenski. Pentru mulţi lideri europeni Zelenski a încetat sau e pe cale să înceteze să mai fie liderul eroic şi apărătorul democraţiei, devenind deja o povară costisitoare şi imprevizibilă, implicată în scandaluri cum este „operaţiunea Midas”. Care oferă argumente pentru reducerea cheltuielilor, angajamentelor şi transferul responsabilităţilor, în primul rând, asupra Europei. Această deconectare între Washington şi Europa crează o situaţie curioasă: aliaţii europeni caută o modalitate de a reabilita imaginea Kievului, prin înlocuirea guvernului cu ceva mai prezentabil, dar menţinerea lui Zelenski. Moscova vede erodarea guvernului de la Kiev ca un semnal că timpul este de partea ei, şi că blocul occidental nu mai menţine unitatea afişată la început, deşi s-ar putea să se amăgească.
