Olanda şi Suedia -mai nou-, ştiam, că nu au încredere în capacitatea noastră de a gestiona riguros cea mai dificilă graniţă a spaţiului de liberă circulaţie şi de a acorda vize pentru tot spaţiul Schengen, doar cu aplicarea strictă a regulilor. De acord, ţările enumerate se confuntă cu fenomene migraţioniste de luat în seamă. Pe de altă parte, Olanda nu s-a arătat în nici o împrejurare prea apropiată de România. Dimpotrivă, mereu rece, mereu de neînţeles urmărindu-şi propriile interese. Dar surpriza cea mare, de ultima oră, ne-a livrat-o, vineri după-amiază, ministrul de Interne al Austriei care a anunţat, hodoronc-tronc, că se opine intrării României în spaţiul Schengen, deşi nu aşteptam ca de la Viena să vină fronda. Motivul, conform presei austriece, ar fi fluxul de refugiaţi care se revarsă în Europa centrală prin Balcani. Peste 90.000 de migranţi au fost reţinuţi în Austria în acest an. Cu Austria parteneriatul nostru pe multiple planuri avea unele particularităţi şi nu trebuie neapărat făcut inventarul. Mai mult în luna ianuarie, Lucian Bode îi mulţumea omologului austriac, Gerhard Karner, pentru susţinerea în procesul de aderare. Ce s-a întâmplat între timp ţine de alte resorturi, care nu ne sunt la îndemână. „Sistemul este disfuncţional. Situaţia din Europa arată foarte clar că protecţia frontierelor externe a eşuat. Dacă un sistem nu funcţionează el nu poate fi extins”, a declarat ministrul Gerhard Karner, citat de publicaţiile Kurier şi Der Standard. Anunţul Austriei vine după ce, deunăzi, Comisia Europeană a recomandat extinderea spaţiului Schengen cu România, Bulgaria şi Croaţia, menţionate în raportul adoptat de Colegiul Comisarilor. Consiliul JAI din 8-9 decembrie va decide, după ce la începutul lunii noiembrie România a primit de la preşedinţia Cehiei, a Consiliului UE, felicitări pentru reuşita vizitelor de verificare privind condiţiile Schengen, precum şi calendarul pentru decizia de aderare a ţării noastre. Recent 6 grupuri politice din Parlamentul European au aprobat rezoluţia privind susţinerea aderării României la spaţiul Schengen. În fine, s-au derulat mai multe „campanii” de diligenţă, de către europarlamentarii noştri, pe lângă omologii lor din alte ţări. Cu toate acestea Parlamentul olandez a adoptat o rezoluţie împotriva aderării României la Schengen, iar opoziţia politică din Suedia a menţionat riscurile pe care le-ar presupune primirea României şi Bulgariei. Olanda, cel puţin, a trimis în ţara noastră o misiune de evaluare care să inventarieze stadiul de îndeplinire a criteriilor necesare pentru Schengen, după ce nu a participat la misiunea Comisiei Europene din octombrie, vizând modalitatea de acordare a vizelor, protecţia datelor, schimbul de informaţii dintre autorităţile române şi cele din restul UE. Mai exact, premierul Mark Rutte, prezent în octombrie a.c. în România, s-a ţinut de cuvânt trimiţânt o proprie misiune de evaluare. Este evident că la nivel diplomatic s-a desfăşurat o activitate febrilă pe această chestiune –de altfel un deziderat al românilor- şi partida nu e pierdută. A reproşa premierului Nicolae Ciucă, preşedintelui Klaus Iohannis, altor lideri politici că nu fac „zgomot”, după anunţul ministrului de Interne austriac, nu e cea mai potrivită reacţie. Potrivit publicaţiei bulgare Kapital, citată de Rador, Olanda va cere ca Bulgaria şi România să fie separate la vot, iar Bulgariei să i se refuze momentan aderarea, deşi acest lucru nu depinde în exclusivitate de Haga. România are de ani buni ca obiectiv aderarea la spaţiul Schengen (care include toate ţările UE cu excepţia Bulgariei, Irlandei, Croaţiei, României şi Ciprului, precum şi a ţărilor din afara UE Islanda, Lichtenstein, Norvegia, Elveţia) şi votul ar trebui să aibă loc pe 8 decembrie fiind necesară unanimitatea. Dacă optimismul exagerat nu este recomandat, nici pesimismul otova nu face mulţi bani. Mai degrabă diplomaţia subtilă, profesionistă, pragmatică, are şansele ei majore, în orice împrejurare.
