Pase scurte / pase lungi: „Fragmente” la o poveste, pe alocuri simpatică!

Internaţionalul Gică Popescu, descoperit şi adus în Bănie, de Nicolae Zamfir, de la Calafat, are o poveste lungă la Universitatea Craiova, colorată diferit de cei care o cunosc, de cei care doar au auzit de ea, şi inclusiv de jucătorul respectiv. De o reală calitate, fără îndoială, trecut pe la Universitatea Craiova, Steaua, PSV Eindhoven, Tottenham, Barcelona, Lecce… Dinamo Bucureşti, Gică Popescu a debutat ca titular, aşa cum aminteşte pe pagina sa de Facebook, în partida tur cu AS Monaco pe 18 septembrie 1985, la 18 ani neînpliniţi, fără a fi fost anterior titular la vreo partidă de campionat. În dimineaţa partidei de la Monaco, din primul tur al Cupei Cupelor, după micul dejun, antrenorii Mircea Rădulescu şi Silviu Stănescu m-au invitat la o discuţie. Ambii erau abătuţi, temători, fără a mărturisi motivul. „Silviu” n-avea curajul să abordeze tranşant chestiunea, era şi riscant şi îmi făcea semne cu piciorul pe sub masă, ca să deschid eu discuţia. Când Mircea Rădulescu „s-a prins” a întrebat ceea ce şi el dorea să afle: Florin Cioroianu sau Gică Popescu la mijlocul terenului? S-a optat pentru Gică Popescu pe motivul că „era mai rapid”. În cartea lui Daniel Nanu, excelent povestitor „Gică Popescu – viaţa mea” sunt amintite multe întâmplări din viaţa marelui jucător, care datorează multe Craiovei, în plan moral. Că îşi mai aminteşte sau nu e o altă discuţie. A debutat în circumstanţele descrise, şi faptul nu e deloc insolit, fiindcă am văzut la Jurgen Klopp, pe când era la Liverpool, gesturi similare.