Actriţa Iulia Colan, premiată la UNDERCLOUD 2015: „Meseria aceasta în sine este un concurs…”

0
119

A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 2008, an în care s-a şi angajat la Teatrul Naţional din Craiova. A fost Irina din Trei surori” de A.P. Cehov (regia Andreas Pantzis, 2009-2010), Lysistrata din piesa cu acelaşi titlu de Aristofan (regia Yiannis Paraskevopoulos, 2012-2013), Agika din „Familia Tot” de Orkeny Istvan (regia Bocsardi Laszlo, 2013-2014), a jucat în „O furtună” după W. Shakespeare în regia Silviu Purcărete şi în „Rinocerii” de Eugene Ionesco, montare a regizorului american Robert Wilson.

Roluri în care a confirmat că „îşi merită numele de Actriţă”, după cum recunoaşte şi managerul teatrului, regizorul Mircea Cornişteanu. A păşit pe urmele tatălui său, Ion Colan – un nume al Naţionalului craiovean, a cărui scenă a slujit-o timp de peste 35 de ani –, este tânără (pe deasupra, şi frumoasă!) şi are deja o carieră de succes. Un premiu pentru spectacolul „Flori pentru Algernon”, producţie inclusă în repertoriul Teatrului ACT din Bucureşti, la Festivalul de Teatru Independent UNDERCLOUD 2015 din capitală, unde au jurizat regizoarea Sanda Manu, dramaturgul Matei Vişniec, teatrologii Irina Ionescu şi Octavian Saiu, vine să reconfirme că Iulia Colan este una dintre cele mai bune actriţe din România, din tânăra generaţie.

„Meseria aceasta în sine este un concurs…”, spune Iulia Colan, care se pregăteşte să susţină o nouă „probă” a întâlnirii cu publicul craiovean în „Pescăruşul” lui A.P. Cehov, spectacol regizat de Yiannis Paraskevopoulos, cu premiera în prima jumătate a lunii decembrie a.c.

Am abordat-o pe Iulia Colan aflând despre premiul obţinut la UNDERCLOUD – Festivalul Internaţional de Teatru Independent ajuns la cea de-a VIII-a ediţie, care a avut loc în capitală între 22 şi 31 august a.c. –, cumva şi din curiozitatea de a afla ce aşteptări mai poate avea de la un concurs un actor care deja şi-a confirmat valoarea în roluri importante, pe scena unui teatru naţional. Am adresat întrebarea ţintuită fiind de doi ochi atât de albaştri şi o figură atât de luminoasă care – mi-am zis pe moment – nu de puţine ori trebuie să fi zăpăcit un pic sau chiar inhibat interlocutorii…

«Nu am ştiut că intru la secţiunea „spectacole în concurs”, am crezut pur şi simplu că sunt invitată să joc…»

„Pentru teatrul independent, UNDERCLOUD este un festival important. Știam doar din auzite de el, nu am participat niciodată”, spune Iulia Colan, de la care aflu cu surprindere, încă din debutul discuţiei, că habar n-avea că va intra în competiţie… «Am fost sunată de Chris Simion, care auzise de spectacolul meu şi care m-a întrebat dacă vreau să particip. Cu mare bucurie am zis da. Nu am ştiut că intru la secţiunea „spectacole în concurs”, am crezut pur şi simplu că sunt invitată să joc acest spectacol. Abia după aceea am văzut că sunt în competiţie… Motiv pentru care nu am dat prea mare importanţă, adică scopul meu a fost să joc şi atât. Da, a fost o surpriză premiul, una plăcută. Mai ales că am fost prima, cea care a deschis secţiunea de concurs!».

Şi totuşi… cât de important să fie un astfel de festival-concurs pentru un actor? „În general, cred că e foarte important la început, după ce ai ieşit de pe băncile şcolii şi cumva el îţi aduce o confirmare. Nu refuz această idee de concurs, dar nici nu pot să zic că o îmbrăţişez foarte tare în momentul în care mă aflu acum. Nu simt nevoia să demonstrez la modul de concurs nişte lucruri… Meseria aceasta în sine este un concurs, aşa că…”. Aşa că dialogul cu Iulia Colan a continuat despre proiecte actuale şi viitoare, despre colaborarea cu Teatrul ACT – prezent şi la Craiova, de vreun an, cu spectacole într-o stagiune inspirat organizată de Teatrul pentru Copii şi Tineret „Colibri”.

 „Flori pentru Algernon”, după romanul lui Daniel Keyesone woman show cu „upgrade” şi multe premii

Căci Premiul pentru Cea mai bună actriţă” i-a fost acordat Iuliei Colan la UNDERCLOUD 2015 pentru rolul Charlie dintr-o producţie inclusă în repertoriul Teatrului ACT – „Flori pentru Algernon”. Un one woman show de aproape o oră, ce are la bază opera omonimă a lui Daniel Keyes şi care a fost realizat în anul 2012 integral de Iulia Colan – ea fiind şi actriţă, şi regizoare, şi scenografă. Spectacolul este unul din studenţie al tinerei artiste, „upgradat” însă de aceasta pentru a fi în consonanţă cu vibraţiile-i şi trăirile artistice de acum.

În cadrul ediţiei din 2012 a Festivalului Internaţional al Spectacolelor de Studio de la Piteşti, Iulia Colan a primit Premiul Special „Pour la Jeunesse” pentru recitalul „Flori pentru Algernon”. De asemenea, piesa i-a adus premiul cel mare la Gala Star Bacău 2009, iar în cadrul celei de-a II-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru INDEPENDENT din 2014 actriţa a primit Premiul one man/woman show pentru acest rol. La sfârşitul lunii mai a acestui an, spectacolul a fost prezentat şi la Viena, la invitaţia Institutului Cultural Român. „Am jucat la Pygmalion Theater pentru comunitatea de români şi m-am bucurat foarte mult să văd că oamenii de acolo sunt foarte interesaţi să-şi vadă compatrioţii”, a dezvăluit actriţa.

«„Flori pentru Algernon” nu e un spectacol. E o confesiune. Dar dacă poţi să faci spectacol dintr-o confesiune, atunci e mai mult decât un spectacol. El s-a născut dintr-o mare nevoie a mea de sinceritate. Și umanitate. Aşa s-a născut Charlie. Prin ea am putut să privesc oamenii în ochi fără să mă prefac. Deci, Charlie-el a devenit Charlie-ea. Spun asta pentru că personajul din roman este masculin. Obstacolul de gen (masculin/feminin) l-am înlăturat, întrucât nu m-a interesat. Charlie nu e băiat. Charlie nu e fată. Charlie e o inimă. De câte ori în viaţă aţi văzut o inimă care vorbeşte? Măcar pentru asta şi merită s-o cunoaşteţi pe Charlie» –  este invitaţia la spectacol pe care o regăsiţi pe site-ul ACT.

«…mi-a spus: „O să mai vorbim despre asta”. La câteva zile am fost sunată de domnul Marcel Iureş»

Apreciez într-un mod cu totul aparte Teatrul ACT, de care se leagă încă de la înfiinţare, în urmă cu 20 de ani, numele actorului Marcel Iureş, aşa că întreb, cu aceeaşi curiozitate: „Care-i povestea acestei colaborări?”. „Colaborarea cu Teatrul ACT e una foarte dragă mie. Modul în care am ajuns acolo a fost unul total neaşteptat. ACT oricum a fost pentru mine, încă din facultate, un teatru pe care îl iubeam foarte mult şi mă gândeam că odată şi odată poate voi ajunge să joc şi eu acolo…”, îmi spune Iulia Colan.

Și continuă:«Spectacolul „Flori pentru Algernon” a avut premiera oficială la Teatrul ACT în martie 2015, dar până atunci publicul l-a putut vedea şi pe alte scene. Anul trecut, am fost sunată de Geo Remeş, care are Godot Cafe Teatru şi care m-a întrebat dacă vreau să vin să îl joc o dată acolo. Am zis da, cu mare plăcere. L-am jucat în 6 decembrie 2014. Între timp, la Festivalul Naţional de Teatru o cunoscusem personal pe doamna Marina Constantinescu – venise pentru „Rinocerii” şi mi-a zis că tocmai m-a văzut în „Familia Tot”, în festival, şi că m-a plăcut. Și că, dacă joc vreodată în Bucureşti, să o sun şi să o invit. Jucând la Godot, am zis că ar fi un bun prilej. A venit, a văzut spectacolul şi, plăcându-i atât de mult, mi-a spus: „O să mai vorbim despre asta”. La câteva zile am fost sunată de domnul Marcel Iureş, care mi-a zis că vrea să îl vadă. A fost o vizionare, iar dumnealui a fost plăcut impresionat şi mi-a spus că vrea cu siguranţă ca spectacolul să fie în repertoriul teatrului. Aşa am ajuns la ACT…».

La Craiova va fi Nina din „Pescăruşul” lui A.P. Cehov, iar la Bucureşti va urca pe scena Festivalului Naţional de Teatru

În capitală, Iulia Colan a cochetat o vreme şi cu Teatrul Metropolis şi se declară deschisă şi altor asemenea provocări. „Mi-aş dori foarte mult să colaborez şi cu alte teatre din Bucureşti, şi nu numai, dar până acum timpul nu mi-a permis foarte mult. La Teatrul Naţional din Craiova am avut proiecte, repetiţii şi e destul de complicat, oamenii nu se leagă la cap cu un actor dintr-un alt oraş. Deşi mi-ar plăcea foarte tare să le lege la cap cu mine! Astfel de colaborări înseamnă să cunoşti şi să lucrezi cu oameni noi, să îţi lărgeşti orizonturile, să vezi cum se întâmplă lucrurile şi în alte oraşe, în alte teatre”, declară Iulia Colan.

La Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, publicul o va putea vedea în curând în rolul Nina din „Pescăruşul” lui A.P. Cehov, spectacol care va fi pus în scenă de regizorul grec Yiannis Paraskevopoulos, şi, probabil, şi în noua montare a lui Peter Schneider cu „Iulius Caesar”, pentru care regizorul va face, în această toamnă, un workshop-casting. Poate şi în „Flori pentru Algernon” – îmi exprim eu speranţa –, reamintindu-i colaborarea Teatrului ACT cu Teatrul „Colibri”. „Poate, cine ştie…”, îmi răspunde Iulia Colan, asigurându-mă că „viaţa spectacolului este acum una foarte activă”. «La sediul teatrului, în Bucureşti, l-am jucat cred că de trei ori, dar ACT a primit multe invitaţii. Aşa că am fost la Alexandria, la Ideo Ideis – Festivalul Naţional de Teatru Tânăr, la UNDERCLOUD, la Noaptea Teatrului Independent – o ediţie-pilot realizată de Chris Simion. Voi merge în curând la Excelsior TEEN-FEST în Bucureşti, o să fiu prezentă şi în Festivalul Naţional de Teatru, unde am fost selectată…».

Mircea Cornişteanu, managerul Teatrului Naţional „Marin Sorescu”:

«Iulia Colan este dintr-o generaţie tânără, din care Teatrul Naţional din Craiova are o sumă de actori foarte buni. Ei sunt speranţa noastră de mâine şi mulţi au confirmat că sunt foarte buni. Aşa este şi Iulia Colan. A avut şi şansa să fie distribuită în roluri foarte bune, foarte solicitante, şi am avut şi noi şansa de a angaja o tânără actriţă muncitoare, dornică de afirmare şi cu o putere de muncă ieşită din comun, care a confirmat în toate rolurile în care a jucat că îşi merită numele de Actriţă. O persoană care nu se mulţumeşte numai cu rolurile jucate în teatru – deşi i s-au oferit roluri principale suficiente. Faptul că a fost premiată, de curând, pentru spectacolul „Flori pentru Algernon” este în întregime meritul ei. A făcut spectacolul acesta înainte chiar de a veni la Craiova, l-a reluat, l-a schimbat, l-a îmbunătăţit conform creşterii şi a experienţei şi valorii ei ca actriţă. A luat premiul pentru interpretare feminină, în concurenţă cu multe alte colege de generaţie foarte performante. Ion Colan, tatăl ei, actor important al teatrului nostru, are o fiică de calitate artistică, cu care poate să se mândrească!».