Lume multă, chiar foarte multă, şi anul acesta, „puhoi”, cum spunea primarul comunei Pleniţa, Puiu Calafeteanu, la tradiţionala „Sărbătoare a Bujorului” din pădurea Pleniţei. Circa 8.000 de persoane, din estimările jandarmilor, peste 9.000, după alte evaluări, şi între aceştia primari şi aleşi locali din comunele învecinate, reprezentaţi ai administraţiei publice judeţene, parlamentari, pe o vreme frumoasă, au descins în poiana pădurii Pleniţa, un cadru remontant, pentru a admira natura şi a urmări un diversificat şi autentic program artistic. La o privire de ansamblu, puţine „noutăţi”, în programul zilei, faţă de anul trecut. Deşi, spaţiile comerciale, numeroase, au părut mai bine organizate şi mai seducătoare. La o privire mai atentă şi o discuţie aplecată cu Puiu Calafeteanu se pot spune multe alte lucruri. Şi din cauza precipitaţiilor consistente, şi a grindinei căzute în urmă cu o săptămână, dar şi a recomandărilor exprese venite din partea Agenţiei pentru Protecţia Mediului, accesul în rezervaţia naturală de peste 50 de hectare „poiana Bujorului” a fost sistat, nu „brutal”, ci prin mesaje ecologice, deplin branşate la exigenţa legislaţiei europene în materie, a standardelor internaţionale. Poiana bujorului sălbatic din pădurea Pleniţa, a devenit de-a lungul anilor un sanctuar vegetal care se cere protejat cu rigoare spre a fi menţinut şi predat generaţiilor următoare. Cea de-a 48-a ediţie a zilei bujorului de la Pleniţa marchează într-un fel o conştientizare civică indiscutabilă, faţă de o arie protejată, apărată prin legislaţia în vigoare, riguroasă şi mereu îmbunătăţită. Ca şi pădurea seculară de la Zăval, rezervaţia ornitologică Ciuperceni-Desa, balta Cilieni-Băileşti, dunele Dăbuleni „la Cetate”, lacul Ionele din Desa, lacul Caraula, pajiştea Gogoşu-Ştefănel, pajiştea halofilă Gighera, răurile Desnăţui şi Terpeziţa în amonte de Fântânele, şi alte câteva locuri, menţionate expres prin texte de lege, poiana bujorului din Pleniţa, prin unicitatea ei – supusă fiind unui regim strict de protecţie şi conservare durabilă, în scopul păstrării trăsăturilor naturale specifice – este un monument al naturii. Valoarea de patrimoniu naţional a arealului trebuie conservată, circumscriindu-se reţelei naţionale de arii naturale protejate. Şi din acest punct de vedere, administraţia publică locală a Pleniţei, cu un primar destoinic, el însuşi convins de responsabilităţile ce îi revin, chiar lasă impresia înţelegerii depline a unor exigenţe imense. Şi tocmai acest „plus” de patos constituie noutatea relevată în acest an. Când ni s-a vorbit de migăloase lucrări de îngrijire a arboretelor, tratamente silvice, prevenirea înmulţirii dăunătorilor forestieri, interzicerea cu desăvârşire a păşunatului animalelor domestice ş.a.m.d. O vedere din Pleniţa, altminteri una din localităţile emblematice ale Doljului, cu o istorie densă, nu poate face abstracţie de acest habitat natural inedit, care conferă aşezării o personalitate distinctă, renume şi prestigiu.
