Afacerea Tapie: Percheziţie la domiciliul parizian al Christinei Lagarde

Povestea este veche, dar neînchisă. Are destule ingrediente, dar se caută cheia. Ieri, la domiciliul parizian al directorului general al FMI, Christine Lagarde, a avut loc o percheziţie în legătură cu „afacerea Tapie”, despre care vom vorbi ceva mai încolo. Avocatul său, Yves Repiquet, a declarat, conform uzanţelor, că „doamna Lagarde n-are nimic de ascuns” şi „această percheziţie va permite scoaterea la lumină a adevărului şi exonerarea de orice responsabilitate penală a clientei mele”. O procedură vizând-o pe Christine Lagarde a fost deschisă la Curtea de Justiţie a Republicii, în vara lui 2011, pentru „complicitate la deturnare de fonduri publice şi fals”. Despre ce este vorba. În 2007, pe vremea când era ministru al Economiei, Christine Lagarde a ales să soluţioneze pe calea arbitrajului un litigiu juridic cu privire la revânzarea, în 1993, de către Credit Lyonnais, a firmei Adidas, controlată de Bernard Tapie. Actuala directoare a FMI a negat orice ilegalitate şi a exclus demisia. Justiţia franceză are rezerve asupra arbitrajului. Percheziţiile efectuate de poliţia franceză la domiciliul şi biroul fostului secretar general al Palatului Elysee, Claude Gueant, omul de afaceri Bernard Tapie şi Stephane Richard, actual CEO France Telecom, care a fost directorul de cabinet al Christinei Lagarde la momentul arbitrajului, sunt pe larg comentate în presa din Hexagon. Fostul ministru de Interne Claude Gueant a afirmat vineri, 1 martie, că Ministerul de Finanţe şi nu Palatul Elysee a ales procedura arbitrajului în locul instanţei de judecată, pentru găsirea unei „reglementări” în afacerea Tapie-Credit Lyonnais-Adidas. La acea dată, Gueant era secretar general la Elysee, iar astăzi avocat în Baroul din Paris. Trei judecători de instrucţie anchetează decizia luată la sfârşitul lui 2007 de fostul ministru al Economiei, Christine Lagarde, de a recurge la un arbitraj pentru soluţionarea litigiului menţionat. Bernard Tapie a fost beneficiarul, în iunie 2008, al unei decizii favorabile a Tribunalului Arbitrar, în contenciosul care opunea pe Credit Lyonnais vânzării firmei Adidas, în 1993, alegându-se cu suma de 285 de milioane de euro, cu titlu de despăgubiri, inclusiv 45 de milioane de euro, cu titlu de prejudiciu moral, din partea consorţiului CDR, care gestiona pasivul lui Credit Lyonnais. Bănuit a fi beneficiat de intervenţia Guvernului Fillon în acest dosar, omul de afaceri, la rândul său fost ministru socialist, a explicat, la 10 septembrie 2008, în faţa Comisiei de finanţe a Adunării Naţionale, că „în nici un moment, dar în nici un moment, nu veţi putea vedea mâna puterii în decizia arbitrajului”. La sfârşitul lunii ianuarie, poliţia a vizitat cabinetele avocatului lui Bernard Tapie şi ale lui Gilles August, din partea CDR. Lucrurile rămân încurcate. Lui Christine Lagarde i se reproşează că a acceptat recurgerea la acest arbitraj privat, când în discuţie erau nişte fonduri publice şi mai ales că ea cunoştea parţialitatea potenţială a judecătorilor din proximitatea lui Nicolas Sarkozy şi Bernard Tapie şi putea modifica protocolul iniţial, spre a evita orice controversă. Potrivit informaţiilor furnizate de „Le Monde”, judecătorul Jean Michel Gentil, schimbat la Bordeaux din afacerea Bettencourt, în care fostul şef de stat este martor-asistat, a transmis magistraţilor Curţii de Justiţie o copie a agendelor lui Nicolas Sarkozy în care apare, în perioada cheie 2007-2008, în mai multe rânduri, numele lui Bernard Tapie. Adică şi pe vremea când Sarkozy era ministru de Interne, dar şi după ce acesta este ales preşedinte, în mai 2007. Potrivit „L’Express”, Sarkozy l-a întâlnit pe Tapie de cel puţin şase ori în 2007, înainte de alegerea ca preşedinte, şi de 12 ori după instalarea la Elysee, între 15 iunie 2007 şi 21 noiembrie 2010. Hebdomadarul consemnează şi un rendez-vous înaintea deciziei din 16 noiembrie 2007 a CDR (Consorţiul de Realizare, structură publică ce gestiona pasivul lui Credit Lyonnais) şi a lichidatorului grupului Tapie, la un recurs de arbitraj. Fostul preşedinte ar putea fi îngrijorat de acest dosar în cazul în care ar exista dovada unui ordin scris dat ministrului Economiei din acea vreme, Christine Lagarde, a declarat pentru AFP o sursă apropiată dosarului. Agendele mai atestă o întâlnire între Sarkozy şi Pierre Mazeaud, fost preşedinte al Consiliului Constituţional şi unul dintre cei trei arbitri, împreună cu Pierre Estoup (magistrat în retragere) şi Jean Denise Bredin (avocat), aleşi pentru a soluţiona litigiul. Pierre Mazeaud admite că l-a întâlnit pe Sarkozy, dar nu pentru a discuta chestiunea litigiului, ci pentru a vorbi de… Constituţie. La rândul său, Claude Gueant, cel mai apropiat colaborator al lui Sarkozy, a spus că nu cunoaşte nimic despre acest dosar. La nivel declarativ, toată lumea e nevinovată, deşi prejudiciul depăşeşte 400 de milioane de euro, sumă însuşită de Bernard Tapie. La rândul său, directorul FMI, Christine Lagarde, a reafirmat că a recurs la arbitraj pentru a soluţiona litigiul respectiv fiindcă „era cea mai bună soluţie la momentul respectiv”.