Anunţat, ieri, 20 februarie a.c., de preşedintele francez, viitorul summit „cvadri-partit” de la Versailles, din 6 martie a.c., va reuni doar Franţa, Germania, Spania şi Italia, inaugurând un format inedit. În meniu, pregătirea summit-ului de la Roma, din 25 martie a.c., unde europenii vor celebra a 60-a aniversare a Tratatului de la Roma – cadru juridic al comunităţii economice europene – dar vor şi relansa un proiect comun, ţinând seamă de Brexit şi instabilitatea generată de preşedinţia Trump. Se va discuta şi despre un nou concept: „Europa în mai multe viteze”, după ce, în Malta, la 3 februarie a.c., cancelarul german Angela Merkel, printr-o declaraţie foarte calculată a exprimat că nu este exclus, în viitor, să avem aşa ceva în Europa. În acord deplin este şi preşedintele Francois Hollande, cu puţină vreme înaintea părăsirii funcţiei, dar la idee a aderat şi premierul italian, Paolo Gentiloni. Beneluxul, într-un text comun, a evocat necesitatea relansării centrate pe ţările membre zonei euro. Europa în mai multe viteze nu este o idee nouă, fiindcă din anii ’90, actualul ministru german al Finanţelor, Wolfgang Schauble, evoca un „nucelu dur de state pioner”, care ar putea avansa cu o viteză mai mare în direcţia integrării. Europa cercurilor concentrice este, de asemenea, în vogă, cel de-al treilea cerc limitându-se la zonele de liber-schimb. Declaraţiile Angelei Merkel sugerează o schimbare netă de atitudine a Berlinului, în urma referendumului britanic, prioritate având, acum, meţinerea unităţii celor 27. Summitul post-referendum, de la Bratislava, din septembrie 2016, a avut ca teme apărarea comună, antiterorismul, protejarea frontierelor externe. „Europa are destinul în mâinile sale”, a afirmat doamna Merkel, ca răspuns la salutul Brexitului de preşedintele american şi calificarea politicii migratorii a cancelarului drept „catastrofală”. La Paris, Bruxelles sau Berlin se estimează că, în timpul marilor incertitudini geopolitice imobilitatea este imposibilă. Sigur că există multă incertitudine, care se manifestă chiar la ţările Beneluxului. Belgienii, împărţiţi în flamanzi şi valoni, nu sunt de acord în orice demers. Varşovia, Bratislava sau Budapesta manifestă, de asemenea, atitudini refractare.
