Filosof, scriitor şi eseist, Umberto Eco, a decedat, vineri seara, la vârsta de 84 de ani, la domiciliul său din Milano, în urma unei boli incurabile, a confirmat familia sa pentru cotidianul italian La Republica. Pentru preşedintele Consiliului itaian, Matteo Renzi, scriitorul era „un exemplu extraodrdinar de intelectual asociat unei inteligenţe unice şi unei capacităţi inepuizabile de a anticipa viitorul”. Preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz a regretat moartea „unui mare intelectual”, care în urma sa idei, romane şi scrieri eterne. La Corriere della Sera, în omagiul scriitorului menţionează că acesta a schimbat cultura italiană. O cultură „în doliu” se poate citi pe site-ul cotidianului La Stampa. Născut în Piemont, la Alessandria, în nordul Italiei, la 5 ianuarie 1932, într-o familie mic-burgheză, cunoscut pentru romanul „Numele trandafirului” – 1980, Umberto Eco a scris mai multe romane incluzând Pendulul lui Foucault (1988), Insula din ziua de ieri (1994), Cimitirul din Praga (2010). Din 1971 a fost profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. A condus revista VS. Quaderni di studi semiotici. În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 a fost consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa ştiinţifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor şi o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.
