Guardiola a ales până a cules. Şi când a cules, a surprins. Nu doar fiindcă Bayern era o variantă mai puţin mediatizată, ci şi prin prisma unei chimii greu de anticipat între el şi clubul bavarez. Va fi destul de greu pentru Pep să-şi continue seria magică, nu doar la München, ci oriunde. Nu din cauză că nu ar fi mare antrenor, dar pentru că aşteptările sunt uriaşe. După ce a revoluţionat practic fotbalul cu o echipă monumentală a Barcelonei, pentru tânărul antrenor ar putea fi catalogat drept eşec sau semieşec orice ratare de trofeu sau chiar câştigarea unor titluri fără un joc măcar apropiat de tiki-taka. Însăşi fosta sa echipă i-a mai ridicat puţin ştacheta în acest sezon, în care Pep s-a odihnit, a reflectat, şi-a luat timp berechet să-şi aleagă banca. Barca post-Guardiola e la fel de spectaculoasă şi chiar mai eficientă. Nu înseamnă că el nu a avut o contribuţie importantă, chiar se plia perfect pe proiectul catalano-olandez inspirat de Cruyff, la care a participat şi pe care a început să şi-l însuşească de când era jucător. Doar că Barcelona a arătat deja că există tiki-taka şi după Guardiola, acum e rândul lui să demonstreze ce înseamnă fără Barca. În Catalunia natală avea toate atuurile: înţelegea spiritul, proiectul, limba, avea o echipă formidabilă, care îşi luase avânt din timpul lui Rijkaard, şi bineînţeles, îl avea pe Messi. La München nu se poate pune problema unei mari diferenţe de valoare a lotului. Ca şi Barca, Bayern este un colos şi a avut mereu echipă puternică. Este interesant şi ce vor bavarezii. L-au adus să implementeze Barcei? Din lotul actual, pot fi incluşi la secţiunea tiki-taka jucători precum Lahm, Dante, Alaba, Ribery şi Robben. Cu indulgenţă Kroos, Muller sau Schweinsteiger, deşi e greu să li se reprime abordarea nemţească, mai brută, mai pragmatică. Deocamdată, în Bundesliga un stil apropiat de Barcelona are mai degrabă Borussia Dortmund. Dacă Barca este echipa care te macină cu posesia, te învârte până ameţeşti, îţi confiscă mingea până îţi piere cheful să alergi după ea şi apoi o împinge în plasă după ce ajunge cât mai aproape de linia porţii, Bayern a fost dintotdeauna echipa-tavălug, care nu are timp să te ademenească, să te adoarmă. La München nu e timp de romantism, din start toţi vor să-ţi dea gol prin orice procedeu, de la orice distanţă şi ştii că nu se vor opri până se termină meciul.
Nu cred însă că şefii lui Bayern vor ca tehnicianul catalan să imprime neapărat un nou stil echipei, deoarece riscul este mare şi implică toate pârghiile enumerate mai sus în cazul Barcelonei. Nici experienţa nu este un atu, fiindcă Pep a antrenat doar Barcelona. Mai degrabă Bayern vrea să dea o lovitură de imagine, îşi ia un antrenor cu nume, cu charismă, care să se ridice cu adevărat la înălţimea unui club de asemenea calibru. A încercat şi cu van Gaal, un alt ex-antrenor al Barcei cu şcoala olandeză la bază, însă acesta nu avea diplomaţia şi nici parcă anvergura lui Pep. Pe de altă parte, Heynckes e de-al casei, dar pare o ciorbă reîncălzită şi parcă e invizibil, deşi cu el Bayern e aproape campioană de la jumătatea sezonului. Bayern propune practic o alternativă la Mourinho. Guardiola nu a confirmat ca portughezul, însă pare singurul challanger al său. Şi are nevoie măcar de un „tun” cu altă echipă, aşa cum „Ze” şi-a ticsit CV-ul cu performanţe la Porto, Chelsea, Inter şi Real. Cei doi s-au întânit în Inter-Barcelona şi Real-Barcelona, iar Pep a fost singurul care-şi păstrase banca. Bayern l-a bătut deja pe Mourinho, anul trecut, aşa că Guardiola poate miza şi pe atuul moral pe care îl posedă deja noua sa echipă. Deocamdată, Guardiola a câştigat un meci cu Mourinho: are un salariu brut de 17 milioane de euro pe an la Bayern.
