Social-democraţii doljeni şi-au desemnat „cota de candidaţi” convenită la nivelul USL într-o discreţie desăvârşită, reuşind evitarea oricărui zvon de nemulţumire, frondă sau altceva. E drept că şi în tabăra liberală, cel puţin la Dolj, prin contaminare, s-a atins acelaşi tact notabil, premise pentru o fertilă campanie electorală în vederea alegerilor legislative din 9 decembrie a.c. Pentru o asemenea „armonizare” a listei de candidaţi e nevoie de multe calităţi, pe lângă o recunoaştere a unor merite sau promisiuni la cei trecuţi pe liste. Teoretic, USL Dolj are, de departe, prima şansă. Dacă ne raportăm la rezultatul alegerilor locale, la potenţialul organizatoric din Craiova şi teritoriu al social-democraţilor şi liberalilor. Sunt şi unele noutăţi – Nicu Vasilescu, Ică Voinea, Mihai Fifor – pe lista USL Dolj, toţi din partea PSD Dolj, virtual apţi oricând să afirme un proiect de stânga şi să participe la redefinirea identităţii unei social-democraţii critice. Notabilă şi soluţionarea adecvată a statutului senatorului Mircea Geoană, care rămâne pe colegiul Dăbuleni. Fireşte, pragmatismul guvernării de criză nu favorizează accentuarea profilului doctrinar. Dar câteva lucruri trebuie spuse. Şi nu avem în vedere ipostazierea social-democraţiei ca formulă optimă, ci înţelegerea ei în mod autentic, în ceea ce are definitoriu. Iar stânga social-democrată, ca reflecţie şi acţiune totodată, este la fel de frecventabilă, prin adaptarea la „societatea deschisă”. Şi ajungând aici merită pomenit un nume: cel al universitarului Mihai Fifor, actualmente secretar de stat în Ministerul Administraţiei şi Internelor, pe care social-democraţii îl pot considera un reuşit produs politic, un intelectual în adevăratul sens al termenului. Civilizat până la centimă, dotat cu un calm social şi stilistic imperturbabil. Poate e riscant să avansezi preferinţe pentru oameni politici, indiferent de anvergura lor intelectuală, dar dacă aceştia tot există, şi nu se poate concepe un sistem democratic în absenţa lor, către unii din ei ne îndreptăm oricum opţiunile. Fiindcă nu toţi sunt la fel. Deşi în astfel de momente, de precampanie electorală, ca gazetar trebuie să fii rău, sastisit, nemilos, nebărbierit şi să te indignezi profund, să te superi, la o adică, pe toată lumea. Revin la lista de candidaţi a PSD Dolj: este una decentă. Deloc stridentă. La nivelul percepţiei noastre. Există, actualmente, un potenţial social favorabil stângii nu doar în Dolj, nu doar în România, ci şi la nivelul Uniunii Europene. Prin afirmarea sau neuitarea identităţii lor de stânga, social-democraţii au un electorat de câştigat. Cu o singură condiţie: absenţa promisiunilor deşarte şi făgăduinţa doar a ceea ce se poate împlini. Atât şi nimic mai mult.
