Linguşit excesiv, de toţi cei 7 lideri europeni –Ursula von der Leyen, Giorgia Meloni, Emmanuel Macron, Keir Starmer, Mark Rutte, Alexander Stubb, Friedrich Merz- care au format o adevărată echipă omogenă, forţând impunerea propriei lor viziuni asupra conflictului ucrainian, la summit-ul de la Casa Albă, se poate spune că… Donald Trump şi-a păstrat calmul pe tot parcursul discuţiilor, redemonstrând ceea ce ştiam: diplomaţia „stil Trump” nu are nimin comun cu diplomaţia tradiţională. Donald Trump a acceptat chiar colaborarea în domeniul garanţiilor de securitate, după ce în urmă cu câteva săptămâni pledase pentru retragerea americană şi readucerea Europei la responsabilităţile sale. Mai mult, a fost de acord, nu doar să participe la garanţiile de securitate, ci să le şi coordoneze concret, o inversare strategică majoră. Europenii şi-au pregătit cum spuneam, repertoriul. Sosit într-un Falcon, de la reşedinţa sa de vară, Fort Bregancon, după discuţiile din ziua anterioară în sistem videoconferinţă, Emmanuel Macron a dat de înţeles repede că fiecare dintre liderii europeni ştie ce are de spus, în tentativa legitimării ideii că rezultatul conflictului ar condiţiona securitatea întregului continent pentru mult timp de acum înainte. Principala sarcină a lui Zelenski şi a delegaţiei de lideri europeni, care îl antura, n-a fost deloc să-l convingă pe Donald Trump de altceva, decât de ceea ce acesta era convins după întâlnirea din Alaska cu Vladimir Putin. Având în vedere natura capricioasă a liderului de la Casa Albă, Kievul a ales o strategie diferită: să complice dinamica negocierilor, înecându-se în detalii. În loc de restricţii privind armele, livrări americane pe bani europeni, discuţii despre teritorii, numai în prezenţa lui Vladimir Putin ş.a.m.d.. Apelul lui Donald Trump către Vladimir Putin pe fundalul unei hărţi a Ucrainei cu teritorii ocupate de ruşi este neliniştitor pentru Kiev, dar revenirea regiunii Doneţk, de pildă, este importantă din punct de vedere strategic întrucât fortificaţiile şi logistica de la Slaviansk şi Kramatorsk nu ar trebui să devină o rampă de lansare pentru noi atacuri ale armatei ucrainiene. Asta susţin ruşii. Problema e că strategii ruşi trag cu ochiul la Harkov, Odesa şi Dnepropetrovsk, neexcluzând lipsirea de ieşire la mare a Ucrainei. Agenda politică americană nu se învârte deloc în jurul Ucrainei, dar Donald Trump vrea să iese bine „din această poveste”, a şi anunţat începerea pregătirilor pentru o întâlnire Putin-Zelenski, iar după această discuţie, o trilaterală cu participarea sa. 40 de minute a durat convorbirea telefonică dintre cei doi, aseară târziu aproape de miezul nopţii. Ceea ce ştim la ora de faţă este insuficient pentru a ne da seama de ceea ce s-ar putea întâmpla în continuare. Este exclusă aderarea la NATO a Ucrainei, dar garanţiile de securitate sunt augmentate, deşi detaliile rămân vagi. Washingtonul nu va transfera arme Kievului, ci le va livra pe banii… europenilor. Kievului îi sunt promise garanţii sporite de securitate: o consolidare a capacităţii militare privind efectivele trupelor, sprijin din partea diferitelor ţări europene în coordonare cu SUA, garanţii ce completează iniţiativele „coaliţiei celor dispuşi” administrată de Marea Britanie şi de Franţa. Sigur că şi ruşii au pretenţiile lor şi pentru Rossya 24, Serghei Lavrov spunea că un acord de pace în Ucraina nu poate fi închis fără respectarea intereselor de securitate ale Rusiei şi fără respectarea drepturilor persoanelor vorbitoare de limba rusă.
