Guvernatorul Bănci Naţionale, Mugur Isărescu, a aruncat cum se spune, piatra în apă, criticând noul Cod Fiscal, între altele pentru faptul că îşi propune reducerea TVA de la 24% la 19%, de anul viitor, relaxarea fiscală părândui-se prea ambiţioasă. În opinia sa Codul Fiscal nu e sustenabil. Deşi trecuse de Parlament, s-a văzut returnat de preşedintele Klauss Iohannis. Explicaţiile justificative au fost palide, sau în orice caz, sub cele ale preşedintelui Senatului şi al formaţiunii ALDE, Călin Popescu Tăriceanu, şi ale senatorului Varujan Vosganian, doi senatori liberali, care au habar de economie, fiind îndreptăţiţi să exprime nemulţumiri la respingerea Codului Fiscal. Mai ales că preferă argumentele pertinente gălăgiei politice. „Austeritatea, spune Călin Popescu Tăriceanu, înseamnă să conduci cu frâna de mână trasă şi să te întrebi de ce baţi pasul pe loc”. Asociaţia antreprenorilor din România, un vector credibil al mediului economic, a cerut preşedintelui să promulge urgent noul Cod Fiscal. Demonstraţia lui Varujan Vosganian pare de-a dreptul exhaustivă, conchizând că fiscalitatea ignoră gradul de suportabilitate al contribuabililor. Aşadar, dreapta continuă să aibă monopolul pe logica economică, în spaţiul public din România, dar şi la dreapta trebuie identificate nuanţele de rigoare. Faptul că Rovana Plumb, ca preşedinte interimar la PSD, a intrat în discuţie, n-a făcut decât să politizeze dezbaterea. Întrucât Codul Fiscal al lui Victor Ponta poate fi criticat de la stânga, şi nimeni nu se aştepta ca măsurile liberale preamărite de toţi să genereze furtuna pe care o vedem în plină caniculă.
Momentul returnării Codului Fiscal la Parlament, nu poate fi decuplat de la ceea ce se întâmplă în zona euro. Economişti respectaţi (Stiglitz, Krugman, Sachs) exprimă argumente clare împotriva austerităţii prelungite, care la noi nu contează, nefiind cel puţin evocate. Într-o scrisoare deschisă, adresată „prietenilor germani” redactată în engleză, franceză şi germană, ex directorul general al FMI, Domenique Straus-Kahn, estimează că lunga noapte a negocierilor, în urma căreia premierul Alexis Tsipras a acceptat planul de salvare, în schimbul unor măsuri draconice, a fost tutelată de interese ideologice şi nu europene. DSK denunţă un „diktat” al Europei impus Greciei, o victorie ideologică asupra unui guvern de stânga radicală. Creşterea TVA de la 13 la 23% i-a îmbolnăvit deja pe comercianţi greci. Vineri, Bundestagul dăduse „undă verde” lansării negocierilor pentru un al treilea plan de ajutor, dar conservatorii (CDU – CSU) au fost reţinuţi şi 65 de deputaţi nu s-au alăturat votului clamat de Angela Merkel. Intervievat de săptămânalul Der Spiegel, Wolgang Schauble, ministrul german al Finanţelor (72% încredere în sondaje la începutul lunii) a declarat că nu exclude demisia, stăruind asupra unui „Grexit” temporar. El a comparat Grecia cu bolnav care are rău la medicamente. Teza rigorii exacerbate a Berlinului, a strângerii curelei în continuare, este contestată, cum spuneam, de recunoscuţi economişti ai lumii, dar şi de sefi de guverne, care nu mai înghit pe nemestecate politica impusă de Angela Merkel. Când premierul Victor Ponta a spus că respingerea Codului Fiscal este o decizie luată în afara ţării, nu a scos un porumbel pe gură ci mai degrabă un posibil adevăr. Şi iată un argument: sâmbătă la deschiderea Adunării Naţionale a Partidului Democrat, găzduită de oraşul Milano, Matteo Renzi, a anunţat o reducere a impozitelor în următorii 3 ani, o reformă a fiscalităţii fără precedent, o revoluţie coperniciană, fără creşterea datoriei. Fiindcă nici un economist nu crede în planul de salvare al dr. Schauble. Germania lui Schauble rămâne însă surdă la reducerea datoriei greceşti. Şi recomandă propriile reţete, pe care se poate muri fără anestezie.
