Traian Băsescu a ajuns preşedintele ţării în 2004, după ce fusese, cum bine se ştie, primarul general al Capitalei. De această dată, isprava aparţine lui Nicuşor Dan, aparent independent politic, sau mai exact sub un astfel de statut a candidat. George Simion, liderul AUR, n-a atins linia de sosire a turului doi al alegerilor prezidenţiale, din postura de câştigător, cum s-a autosugestionat tot timpul, după primul tur, câştigat en-fanfare. A câştigat în 23 de judeţe din ţară, în timp ce contracandidatul său Nicuşor Daniel Dan a făcut-o în 24. În schimb a câştigat în diaspora 912.553 voturi, în timp ce contracandidatul său a primit doar 720.996. Comentariile pe marginea acestor alegeri vor continua. A fost o prezenţă la vot de 65%, considerată cea mai mare din 1996. Şi graţie acesteia se judecă şi rezultatul final. Fiindcă totuşi de la 21% cât a obţinut Nicuşor Dan la 4 mai, la 54% cât a obţinut la 18 mai a.c. e un salt nu uşor de realizat. Alegerile prezidenţiale s-au încheiat cu victoria unui candidat independent, primarul general al Capitalei, sprijinit la o manieră nedeclarată în turul decisiv, de partide care fuseseră alături de Crin Antonescu, de departe candidatul cel mai îndreptăţit la victoria finală. Dar, „România Educată”, sub un ilustru preşedinte, a găsit altfel de cuvinţă. George Simion se poate considera un mare învins. A fost aproape de o izbândă nevisată şi nemeritată, nu fiindcă Nicuşor Dan îi era superior pe vreunul din planurile unei discuţii aplecate, dar s-a sustras premeditat de la runde de dialog, cu ceilalţi competitori, a dat cu bâta în baltă, cum se spune, când îi era lumea mai dragă. Cum să accepţi invitaţia unui post de televiziune francez la care să-l critici –neprovocat- pe Emmanuel Macron pentru „tendinţe dictatoriale”, ceea ce a displăcut şi detractorilor liderului de le Elysee. A spus „ca la brigadă”, anumite lucruri de mare sensibilitate, încărcându-le de efecte nedorite. George Simion este parlamentar AUR şi absolvent al unei facultăţi de istorie. Jocul său deloc discret diplomatic, prin deplasări ostentative la Roma şi Varşovia, nu i-au augmentat cota de credibilitate externă, cât i-au pus-o în discuţie. A fi fan sezonier al lui Donald Trump, nu e chiar de bon-ton în spaţiul UE. De la gratuitatea taclalei, la comunicarea sobră şi responsabilă este o distanţă. A ieşit finalmente… aşa cum terbuia, dovadă că de la Bruxelles şi din capitalele europene sosesc mesaje de felicitare pentru Nicuşor Dan. George Simion a fost aproape, a văzut linia de sosire, dar atât. Considerat un protejat al lui Călin Georgescu… n-a plăcut multora, dar nu ăsta e motivul, esenţial pentru care a pierdut. A preluat însă „din moştenirea electorală” a celui scos din competiţie. La un moment dat n-a mai crezut nici George Simion că poate pierde alegerile. Care au dat un preşedinte, dar au distrus literalmente două partide tradiţionale, care sutn acum în cea mai proastă priză a lor la electorat. De PNL şi PSD e vorba. Celelalte lucruri care derivă din alegerea lui Nicuşor Dan, ca preşedinte, vor veni în zilele care urmează. Şi vor fi încărcate.
