Rusia deţine în prezent, şi afirmaţia, pentru „La Tribune”, aparţine vicepreşedintelui Federaţiei naţionale a sindicatelor exploatărilor agricole din Franţa (FNSEA), graţie investiţiilor masive făcute în agricultură, o putere geo-strategică redutabilă, în faţa ţărilor care depind de importurile agro-alimentare. O strategie care putea fi avută în vedere sau atrage atenţia. După 2014, datorită primului val de sancţiuni economice, consecinţă a reanexării Cimeei, Vladimir Putin a investit circa 52 miliarde dolari în agricultură, pentru a nu mai depinde de importuri şi a nu resimţi penuria, în cazul altor sancţiuni economice, previzibile la orizont. Acordând importanţă maximă culturii cerealelor, Rusia, care din totdeauna a avut probleme cu necesarul de consum, a devenit principala ţară exportatoare. În egală măsură şi-a reglat problema efectivelor de animale şi păsări. Ce se întâmplă în prezent, prin blocarea porturilor ucrainiene, prin care se realiza exportul de cereale, al unui important actor pe piaţa internaţională (locul 4 în lume) generează consecinţe incalculabile pentru multe alte ţări, în principal cele din Africa. În faţa riscului ameninţător de penurie, UE se mobilizează pentru deblocarea porturilor (Odesa, Mariupol) unde se află milioane de tone de materii prime (grâu, porumb şi oleaginoase). Numai că momentan Bruxelles-ul nu are niciun canal de comunicare viabil cu Moscova. În raport cu anul trecut, potrivit datelor statistice, publicate de ministerul Agriculturii de la Kiev, exporturile sunt la jumătate (300.000 de tone faţă de 667.000 de tone). Nu mai puţin de 45 de ţări africane şi ţări mai puţin dezvoltate importau un sfert din consumul lor de grâu din Ucraina şi Rusia, iar 18 ţări, printre care Burkina Fasso, Egipt, RD Congo, Liban, Libia, Somalia, Sudad, Yemen, mai mult de jumătate. Preţul tonei de grâu a depăşit zilele trecute 400 de euro, sensibil peste piscul din 2008, când tona de grâu atinsese 300 de dolari. „Războiul din Ucraina aduce foame în Africa”, a deplâns directoarea FMI, Kristalina Georgieva pe CBS News. Dacă perturbările provocate de războiul din Ucraina se prelungesc, numărul persoanelor subalimentate ar putea creşte de la 8 la 13 milioane, opinează Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO). „Toată lumea plăteşte preţul războiului”, a declarat ministrul ucrainian al Agriculturii, Mykola Solsky, în cursul unei reuniuni cu omologii săi din G7. Din păcate se întâmplă următoarea situaţie: silozurile din porturile ucrainiene sunt pline, dar activitatea este blocată de contextul geo-politic. Ce soluţii imediate se întrevăd, ne spune comisarul european pentru Transporturi, Adina Vălean, care zilele trecute a enunţat un plan de acţiune pentru Kiev privind exportul materiilor sale prime. În esenţă este vorba de transferul producţiei ucrainiene pe calea ferată sau cu vaporul, dar sunt de surmontat dificultăţi de reală dificultate, derivând din diferenţa de ecartament pentru vagoanele ucrainiene. Care nu sunt compatibile cu o bună parte din reţeaua feroviară a UE. În această situaţie s-a propus transportarea mărfurilor cu TIR-urile spre vagoane adaptate normelor europene, prin „aşa-zise coridoare de solidaritate”. Accelerarea procedurilor vamale la trecerea frontierelor n-ar fi o mare problemă, dar trebuie coordonat totul cu statele membre UE, pentru crearea capacităţilor de depozitare temporară, a produselor agricole ucrainiene, inclusiv spre portul Constanţa. Wall Street Journal menţiona la 16 mai că ridicarea embargoului în schimbul autorizării exportului de cereale ucrainiene via porturilor de la Marea Azov şi Marea Neagră ar fi o soluţie, dar Dmitri Peşkov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a explicat că autorizarea vaselor comerciale, în zona de război este impossibilă, fiindcă armata ucrainiană ar fi instalat mine navale pentru prevenirea debarcării ruse. Nu este luată în calcul însă reacţia părţii ruse la această strategie, Moscova fiind interesată, de acum de a pune presiune pe Ucraina pentru a veni la masa negocierilor şi a antama discuţii, aşa cum dictează Kremlinul. Cum Uniunea Europeană n-a jucat niciun rol de mediere, până în prezent -lipsa de consistenţă a liderilor de la Bruxelles dovedindu-se descumpănitoare-, ea este astăzi atinsă de efectul bumerangului propriilor sancţiuni (peste 600) impuse Federaţiei ruse şi o victimă colaterală în confruntarea geo-politică între SUA şi Rusia. Cum şansele unei încetări a focului şi ale unei păci, oricât de fragile, nu se întrevăd, crizele economice, sociale şi politice se instalează tot mai adânc de la o zi la alta.
