Ministrul Muncii, Ioan Nelu Botiş, recoman- dat pentru această demnitate de preacinstitul vicepreşedinte al PDL Ioan Oltean, a încurcat-o. Dar binişor, intrând în vizorul ANI şi DLAF. Motivul? Acasă, în Bistriţa, îşi are sediul un ONG care derulează programe pe piaţa muncii din fonduri europene, de la bugetul naţional şi, într-o oarecare măsură, de la beneficiar. Soţia ministrului Muncii era consilier la ONG-ul respectiv, adică plătită cu 8.000 de lei lunar din bani europeni, iar o agenţie din subordinea ministrului avizase, întâmplător, proiectul prin care ONG-ul primise fondurile. Toate aceste detalii, mult mai dezvoltate, au fost dezvăluite luni seara, într-o explozivă emisiune de televiziune, de jurnalistul Radu Soviani. La un moment dat, Ioan Nelu Botiş a încercat o eschivă, arătându-se dilematic, ca la circ, în sensul că nu era convins dacă starea în care se află reprezintă o incompatibilitate sau doar o problemă de moralitate. Că şi într-un caz, şi în celălalt demisia imediată se impunea, asta nu mai trebuie comentat, deşi salvarea venea de la eventuala basculare a cazului în zona moralităţii. Mult mai colmatată la noi, fiindcă virtutea pe care un politician o pierde foarte repede este tocmai morala. Politica, în viziunea domnului ministru şi nu numai, fiind o perfectă şcoală a nesimţirii. Ministrul Muncii, Ioan Nelu Botiş, nu este un naiv, cum încearcă să se arate în public, ci un ins uns cu toate alifiile, chiar şmecheraş de Bistriţa, dovadă că în anumite împrejurări umblă la comparaţii nefericite, livrând perle de neuitat „Guvernul nu oferă fericire, căutaţi fericirea în munca dumneavoastră şi în perspectivele pe care le creaţi acestei ţări” sau „o bibilică în plus sau în minus te califică sau nu pentru ajutorul de stat”. Cugetări adânci! Ministrul Muncii, care a cerut timp de gândire, dar şi scuze, n-a auzit încă de demisia de onoare, care se impune atunci când asupra ta planează cea mai mică suspiciune, cea mai mică neclaritate. Nu este, bineînţeles, singurul pentru care nimic nu e prea „tare” ca să provoace o retragere. Aşteaptă acum sau se agaţă, mai bine zis, de decizia ANI în privinţa conflictului de interese şi abia apoi, în funcţie de aceasta, va lua o hotărâre. Dacă va fi găsit însă incompatibil, decizia va aparţine celor de la ANI, adică ministrul Muncii va fi demis, ceea ce e cu totul altceva. Până atunci rămâne în funcţie travestit abil, pentru interesul naţional, recomandând, în schimb, retragerea soţiei sale din asociaţia menţionată. Povestea nu este deloc simplă şi Departamentul de Luptă Antifraudă (DLAF), corespondentul în România a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi-a început deja o anchetă, investigând cheltuirea banilor europeni. Să revenim puţin la un aspect de natură etică, pe care, nu demult, ministrul Muncii îl recomanda românilor. „Aveţi răbdare, munciţi. Aveţi răbdare şi-o să treacă şi perioada grea”. După cum văd şi răbdătorii români, pentru familia ministrului, „perioada grea” era demult depăşită. Electoratul înţelege asta şi o simte pe propria piele. Ioan Nelu Botiş face parte dintr-un guvern de incompetenţi, pe alocuri corupt, care ştie că nu demisia se aşteaptă de la el, ci un eventual randament sporit la alegerile viitoare.
